Azi am mers la o primă ieșire cu caiacul. Că până în august ar cam fi cazul sa mă descurc onorabil pentru o tura lungă de mai multe zile.
4 iulie, o seară placută, destul de răcoroasă pentru ultima perioadă. Ceva nori decorativi. Am început la 19, m-am simțit destul de stabil în caiac, am prins un pic cum se padelează, am mers cu instructorii și cu restul de participanți - niște pete viu colorate pe luciul apei în jurul lacului, urmând oarecum malurile. De la un moment dat lumina a devenit spectaculoasă, norii se dădeau în spectacol, soarele se juca cu ei, arunca cu raze, peisajul spre Casa Presei și spre apus era teatral și se tot schimba în moduri incredibile. Momentul când am întors caiacele dinspre ecluză spre berăria H, depășind insula, a fost pictural, poetic, n-am cuvinte. Practic padelam prin aur lichid într-o lumină fantastică, iar pe cer norii de tot felul, unii luminoși, alții vineții dansau lent un dans mut, dans care se reflecta descompus în mii de unde mărunte în aurul lichid al valurilor. A fost un moment unic și incredibil.
Apoi ușor, strălucirile s-au stins treptat, lăsând înserarea să își intre în drepturi.
Am plecat pe jos, cu gândul să trec pe lângă Romexpo - știam că e concertul Five Fingers Death Punch - în speranța că oi auzi ceva-ceva. Până acolo am trecut pe lângă clubul diplomaților, unde era ceva sindrofie cu oarece ștabi, că erau plasați pe lângă gard unii cu uniforme de ceva trupe.
Și da, am trecut pe lângă zona unde era scena la Romexpo. Primele au fost ovațiile publicului, apoi un discurs al solistului, tradus cred apoi de o tipă, și, chiar când deja mă îndepărtam, au cântat cântecul ăla care-mi place cel mai mult de la ei (din câte -nu multe- știu). Am mai zăbovit un pic prin zona snspa, că acolo se auzea chiar bine, fata ecou. Apoi am mers mai departe, că era târziu, totuși. Și au început să se audă focuri de artificii - posibil de la clubul diplomaților, sau poate de la concert, nu știu.
Comentarii