micutze aberatzii

Ce or avea cele din titlu în comun? Doar o Liubă care trecu prin ele. Se bate moneda și apa-n piuă pe 50 shades o grey, fir-ar mă-sa a naibii de modă, ce țeapă monumentală am luat... cu toate că am avut din start prejudecata că e vorba de o intrigă proastă - cartea n-am citit-o, tot din prejudecată, recunosc - am mers la film, la avampremieră, chiar, cu gagicile de la muncă, a fost așa o mișcare de mase încât am zis că măcar să ies și eu cu toate gagicile, și, cine știe, poate n-o fi așa prost filmul. Ei bine, a fost prost, chiar mai prost decât mă așteptasem - concluzie? nu te mai lua după alții, chiar dacă oameni dragi ție îți zic că ceva e mișto dar tu ai motive să te îndoiești puternic, mai analizează înainte să te duci cu valul. Apoi pe net, articole peste articole despre asta, bleah, mi s-a făcut silă de-a dreptul. Așadar o să trec peste tentația facilă de a freca și eu menta pe tema violenței și abuzului, mai ales că... de fapt e tot o sandra brown mai din zilele noastre, care a...

Săptămână grea. Mult stres, din nou senzația de ia un munte-n spinare și cară-l, o alergie misterioassă la nu se știe ce, ochi umflați, nemulțumire, nervi, într-o zi ămi venea să bat pe toată lumea... pe scurt nimic nou. It was lost but it's all coming back to me now. Aceleași oarecum gânduri de acum un an cam tot prin perioada asta. Mă rog, acum n-o să mai am revelații, lucrurile sunt cristal clear, enervant e că sunt fix în același loc, în aceeași situație, cu aceeași senzație de irosire. O fi bun rahatul ăsta de mercur retrograd că te face să te gândești iar și iar la ce nu funcționează și de ce nu funcționează. Soluții nu îți dă, că deh, pe alea trebuie să le găsești singur. O scenă plină de păpuși care joacă fiecare într-o piesă necunoscută, diferită de a celorlalte. totul e o enigmă enigmatică. Ne tot învîrtin ca șoarecii ăn rotița-cișcă, iluzionându-ne că mergem înainte. Din când în când, uneia din păpuși îi mai cade sau îi mai crapă masca și mai întrezărești și altceva d...

De când m-a prins iar viroza sunt mai predispusă la tristeți. Iar vremea cenușie îmi cântă în struna melancolică. Și cartea „Te rog să ai grijă de mama” de Kyung-Sook Shin mă duce cu gândurile într-un tărâm al tristeților și al gândurilor despre viață și moarte, despre regrete, despre cum nu prețuim ce avem decât în momentul în care acel ceva dispare brusc, despre sacrificii, despre egoism, despre sucita natură umană... Singura chestie mai veselă a fost excursia la munte. ... Şi a fost Piatra Craiului. Tradiţionala (de iarnă) Curmătura. Frumos, a și nins noaptea... În cameră cald, iar ne-am sufocat de prea cald, mai ales cei de la cucurigu... Văd că mereu uităm și punem prea multe lemne, după care crăpăm de cald. Mărie ne-a zis că au tot discutat și până la urmă o să plece după Tode, în Belgia, și asta nu foarte departe, posibil chiar de pe la mijlocul lui februarie... Puștanii Măriei, cei mari, au mai crescut de acu' doi ani când au fost cu noi tot așa, pe iarnă, la Curmătura.....

Zi ceţoasă - încă una! Parcă ar fi toamnă târzie şi iarna ar fi abia la început. Pe geamul biroului, pe fundalul cenuşiu şi pâslos plopii de vizavi de cimitir se zbat sub ameninţarea vântului tăios şi antipatic. Aerul respiră apă vaporizată. Ne trezim că-i pomenim des, foarte des pe Ramon şi Raluca, pe Ciobanu, pe Nedelcu (cei doi Alex), pe Ione, pe Alistar... Dacă mă gândesc bine, am cunoscut o mulţime de oameni mulţumită Pastel-ului. Şi foarte mulţi oameni faini. Şi un pic de tristeţe când mă gândesc la cei ce au plecat sau pleacă luna asta... Ione, Simo, Cip, Dree, Mădă... Viaţa e schimbare.

Am împrumutat de la Irina Atlasul Norilor, l-am citit de dinainte de sărbători până mai ieri. N-am scris încă nimic despre el pentru că... nu aveam harta norilor. Nici acum nu o am. De Revelion, la Arcuș, Conu zicea cuiva care-l întrebase despre ce e (el a zis c-a citit și cartea, a văzut și filmul) și a zis că e o poveste de dragoste în diferite timpuri, cu reîncarnări ale acelorași personaje. Eu la vremea respectivă abia eram la început, spre finalul părții inițiale a primei povești. Apoi am citit, citit, citit... am și terminat-o... și să mor eu dacă mie mi s-a părut a fi cum zicea Conu. Chiar deloc. Prima poveste, „Jurnalul din Pacific al lui Adam Ewing“ n-are nicio poveste de dragoste. Și niciun semn din naștere în formă de cometă, parcă. În schimb, are o parabolă despre poporul pacifist făcut zob de vecinii războinici și înrobit, decimat... A doua, „Scrisori de la Zedelghem“, da, are. Aici Robert Frobisher, cu viața sa aventuroasă în toate sensurile posibile, este cel însemnat ...

câteodată staaaai te tooot gândeşti, parcă aş face nu-ştiu-ce, dar parcă n-are rost pentru că nu-ştiu-ce, dar parcă da, dar parcă nu, dar hai să mă mai gândesc... şi în final nu faci nmic. am fost ieri la un nu ştiu cum să îi zic, curs, atelier, la Incubator 107 - "Vinde-ţi ideea...acum!" se numea. O formulă condensată a unui curs mai extins al lui Lucian Grămescu. Care cumva, în partea practică, ne-a făcut chiar să mergem în mall şi să vindem obiectul de noi creat cu resurse minime. Şi să ne depăşim acea teamă, strângere de stomac-inimă-gât când trebuie să abordezi o persoană complet necunoscută, să-i prezinţi produsul cu povestea lui şi să i-o vinzi. La propriu. Ce am descoperit? Evident, că dracul nu e așa de negru. Și, quod erat demonstrandum, că orice produs sau serviciu poate fi vândut, că are clientela sa. Oricât de ciudat ar fi produsul, oricât de "cine să cumpere așa ceva?", întotdeauna există cineva care are nevoie de el. Sunt multe chestiile care mi-au ...

Cred că am mai avut titlul ăsta prin blog vreodată. Sau poate doar m-am gândit la asta... Unele chestiuni care trenau s-au copt. Marea schismă din gaşca de dans de astă vară, după ce părea că poate poate va trece... n-a trecut. Nu ştiu ce să zic, totul e complicat şi simplu în acelaşi timp. Da, e simplu când eşti doar colateral implicat, şi foarte complicat când eşti persoana direct afectată. Dinamica găştilor e complexă, dar oarecum repetă aceleaşi etape: - bucuria iniţială de a te întâlni cu oameni interesanţi, cu care te înţelegi, îţi face plăcere să te vezi cu ei, să te întâlneşti, să discuţi, să afli lucruri noi, totul e frumos. - o perioadă frumoasă, în care toţi membrii găştii se simt bine, îşi dau interesul pentru diversele activităţi comune, se inventează activităţi comune noi, fiecare vrea să fie implicat. Membrii găştii se cunosc mai bine, se formează mici grupări după afinităţi, x sa înţelege mai bine cu y, apoi se schimbă, x se înţelege mai bine cu z, în fine, mişcăr...