Treceți la conținutul principal

un impuls necesar

câteodată staaaai te tooot gândeşti, parcă aş face nu-ştiu-ce, dar parcă n-are rost pentru că nu-ştiu-ce, dar parcă da, dar parcă nu, dar hai să mă mai gândesc... şi în final nu faci nmic.
am fost ieri la un nu ştiu cum să îi zic, curs, atelier, la Incubator 107 - "Vinde-ţi ideea...acum!" se numea. O formulă condensată a unui curs mai extins al lui Lucian Grămescu. Care cumva, în partea practică, ne-a făcut chiar să mergem în mall şi să vindem obiectul de noi creat cu resurse minime. Şi să ne depăşim acea teamă, strângere de stomac-inimă-gât când trebuie să abordezi o persoană complet necunoscută, să-i prezinţi produsul cu povestea lui şi să i-o vinzi. La propriu. Ce am descoperit? Evident, că dracul nu e așa de negru. Și, quod erat demonstrandum, că orice produs sau serviciu poate fi vândut, că are clientela sa. Oricât de ciudat ar fi produsul, oricât de "cine să cumpere așa ceva?", întotdeauna există cineva care are nevoie de el.
Sunt multe chestiile care mi-au rămas de rumegat din experiența asta. Cel mai important e însă îndemnul la acțiune - chestie de care devenisem conștientă de vreun an, cred, prin experiența de la pastel. Ăsta ar fi un fel de mic pas în plus. Deci să vedem. Să dăm o șansă biju-urilor. Și vedem mai apoi ce și cum.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...