Mai multe chestii mi-au trecut prin minte citind comentariul de la articolul anterior.
Întotdeauna noua generație se revoltă față de rigiditatea și obtuzitatea generațiilor precedente. Doar că mereu e "contra" ceva. Și e convinsă că are 100% dreptate și deține adevărul. Și că e "altfel" decât părinții și bunicii. Și chiar e altfel. Dar degeaba. Pentru că face aceleași greșeli (chiar și altele) și ajunge, peste ani, în același punct. Și o nouă generație îi consideră arhaici și retrograzi și tot așa.
Asta se numește să repeți la nesfârșit aceeași greșeală și să te aștepți să obții un rezultat diferit.
Să te crezi altfel și să fii convins că ai dreptatea de partea ta. Să fii "pur și dur".
Dar cum ar putea fi altfel?!
Pentru că, deși aparent puri, au fost deja din fașă contaminați cu toate prejudecățile perpetuate de-a lungul timpului. Toate ficțiunile create de omenire și general acceptate se transmit, ca un microb. Și trasează limite mentale.
Tiparele nasc comportamente tipizate. Așa că nimeni nu e liber.
Pentru că nimeni nu a avut nici cum, nici de unde să învețe cum să fie liber de toate astea. Nimeni nu a învățat cum să gândească sau să simtă ca să nu cadă în plasa iluziilor facile și unanime.
Așa că asta e o luptă personală. O eventuală trezire personală. Nu colectivă. Pentru că, cel puțin o vreme, n-are cum să fie altfel. Până nu s-ar ajunge la o masă critică.
Aici nimeni nu se poate baza pe părerea celorlalți. Nici pe ce consideră ceilalți ca fiind bine sau potrivit. Nici pe alte repere. Pe nimic din tot ce constituie lumea noastră socială sau psihologică. Ba chiar ar putea să pună pariu că toate astea sunt eronate, într-un fel sau altul.
Singurul aliat - propria persoană. Doar că acest eu e bine să îl înțelegi. Să faci pace cu el. Să îl accepți cu toate slăbiciunile și caracteristicile lui, cu toate nevoile lui. Fără să îl judeci. Și nu e deloc ușor...
Apoi, să înveți să simți. Și să acorzi atenție celor simțite. Simțurile știute și cele mai controversate dau informații prețioase. Să nu le ignori. Să te ghideze. Fără a judeca.
Apoi să înveți să te detașezi de agitația care nu e a ta. Să vezi ce este... așa cum este - nu cum ai vrea să fie sau cum tinzi să crezi că este.
Pas cu pas. Pași de furnică. Și împleticiți. Și cu rătăciri. Nu contează. Important pe acest drum e să ai răbdare cu tine. Nu poți fi perfect. Nu ai niciun model, niciun reper de imitat sau copiat... Așa că totul e descoperire, e trial and error, dar... Măcar e autentic. E căutarea ta, descoperirea ta. Drumul tău. Cum e și unde duce... Nu știe nimeni. Și poate că pentru fiecare e diferit.
Cert e doar că asta chiar e altceva - când nu iei nimic de bun, de-a gata și pui totul la îndoială. Poate fi un început cu adevărat fresh.
Comentarii