Treceți la conținutul principal

Tristeți muncitoreşti

Voiam să scriu despre excursia în Hațeg. Dar parcă n-am stare şi chef, în lumina întâmplărilor din ultima vreme de la muncă.

Da, neprevăzutul loveşte din nou. De unde mă bucuram că de o vreme lucrurile păreau să se fi aşezat şi că, mă gândeam eu, urma doar să se rodeze fin chestiile care ar fi scârțâit, se pare că nu era deloc aşa.

Am aflat de la Dana, acum vreo săptămână, că Miha pleacă. Miha, care ține frâiele CS-ului, care ştie toate cele, iată, nu mai vrea. Şi ăsta e al doilea semnal de alarmă după plecarea Oanei, care îmi dăduse de gândit.
Şi ieri, când de-abia revenisem bine dispusă din vacanța în Hațeg... ne anunță că pleacă şi Bobby. Zbang!
Uite că deşi ne ştim de atâta vreme am aflat de chestiile astea abia când s-a anunțat oficial. Nici o bănuială, nici o aluzie. Mă rog, înțeleg, că şi eu nu mă apucam să trâmbițez pe vremuri când am fost pe cale să mă tirez.

Oricum, se anunță vremuri grele. Fără o Miha care să coordoneze CS-ul şi rămaşi într-un singur art senior... o să fie groasă rău treaba. Viitorul nu sună bine deloc. La mine concret va însemna că o să fac 99% din toate declinările şi pregătirile de tipar, că doar Crisu mai e senior şi ştie şi DTP.
Dar şi în creație... cu pitch- uri si deadline-urile nebune şi miile de modificări... cine o să le facă pe toate? Deja erau perioade sufocante şi nebune, dar cu un om de bază în minus? Mi-e groază.
Şi in plus o să rămân ultimul dinozaur din creație. Balaurul bondoc (explicație în viitoarea postare cu Hațegul) pe cale de dispariție. Că deja, după plecările astea, in toată firma vechi mai suntem doar Dana, Andre, Geta şi eu.
Oricum, se vede bine că e ceva ce-mi scapă, ceva ce le-a dat ghes să plece ăstora vechi. E drept că mă țin mai departe de bârfe şi zvonuri aşa că de ce mă mir ca sunt pe lângă. Dar întrebarea ce se pune e... eu ce mama naibii fac? Să mă iau după mişcarea celor vechi (data trecută, pe vremea când a luat-o pe arătură Ioana M, a fost un indicator valid) şi să mă apuc să caut şi eu altceva? Sau să îmi ascult sila de căutat iar acul în carul cu fân şi să stau locului liniştită? Habar nu am.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...