Mă amuzam acum dându-mi seama că pot asocia pauzele de scris pe blog (valabil de juma' de an doar) cu momentele când am avut aplicația de Blogger dezinstalată. Că de la muncă n-am timp, acasă n-am chef să mai pornesc calculatorul doar pentru scris, iar de când mi-am făcut abonamentul la sală a rămas şi mai puțin timp. Da' pe telefon poți să scrii aproape imediat (mă rog, la cald) ce ți-a trecut prin minte la momentul x... că dacă amâni zboară ideea fără urmă.
Aşa că azi m-am trezit de dimineața cu o falcă-n cer şi una-n pământ (nici chiar aşa, doar cu falca umflată) după lucrările stomatologice de ieri. Am cujetat ce pana mea să fac, am decis să merg să fac radiografia prescrisă tot aseară just in case că s-ar agrava lucrurile. Am anulat şi rezervarea la cycling ca să nu provoc soarta.
Deci dimineața m-am distrat cu chestii d-astea.
La prânz, ca să mă mai mişc, am ieşti cu colegii la cumpărături în Lidl. La întoarcere am trecut fix pe unde am trecut şi ieri. Diferența - pe lângă un bloc înflorise din răsputeri un lan de toporaşi. Tot spațiul verde era invadat de movul vitejilor toporaşi. Care ieri abia se luptau să iasă la lumină.
Muguri de corcoduş, pe care-credeam arşi de îngheț, au revenit la viață şi stau să izbucnească la lumină. Ca şi cum, constrânsă până acum să stea înghețată, natura şi-a încordat muşchii şi brusc aruncă în aer comanda: start!
Comentarii