Circuit prin Deltă, puțin Sfântu Gheorghe și back to Sulina - Concediu 2017 ep, 4 sezonul 2

 Carevasăzică ne-am trezit devreme, nici nu mai știu la cât era plecarea, la 7, la 8, ceva de genul ăsta, așa că ne-am pregătit merinde de drum, ne-am îmbrăcat, am luat și chestii de acoperit când o să ne bată soarele în cap și gataaa. am ieșit pe ponton. N-am așteptat prea mult. Florian a adus și două vâsle, pentru că ne vorbise de o zonă cu multe păsări, dar unde era de mers la vâsle, silențios, ca să nu le speriem.

 Și am mer și am tot mers, canale, plauri, lacuri mai mari sau mai mici, am fost și pe acel canal mic unde au vâslit băieții, am văzut ceva păsări, inclusiv un cum îi zicea el - pescăraș albastru. O chestie mică ce dispărea în zbor cât ai clipi.
Nu mai știu exact care au fost lacurile și canalele, din amintiri aș zice Roșu-Împuțita, Roșuleț-Roșu, alte lacuri fără număr, lacul și canalul Erenciuc unde am văzut din mers arinișul cu același nume, care chiar era interesant. Apoi am intrat pe brațul Sf. Gheorghe, unde am mers blană, cu viteză mare până la pontoanele din Sf. Gheorghe.
Aici am mers la masă la cherhana - un loc pitoresc, amenajat drăguț, doar că am stat la o mare coadă ca să comandăm de mâncare. Nu știu cum naiba dar se pare că nu am făcut absolut nicio poză cu cherhanaua, cu toate că mi-a plăcut și am ochit niște detalii mișto, dar probabil criza de timp și-a spus cuvântul. Mâncarea a fost absolut bestială! Și storceagul, și felul 2, totul a fost nemaipomenit.
Apoi am avut o oră sau o oră și jumătate program liber.
Am prins un trocarici - de fapt un nene a ținut trocariciul până am ajuns și noi la el și, după un drum mai lung decât mă așteptasem, am ajuns la plajă. Cele două baruri stânga-dreapta reprezintă amenajarea maximă, apoi plaja așa cum a lăsat-o Dumnezeu, marea și oamenii.

 Adică așa. Nisip fin și mare nesfârșită, la fel ca și plaja. Valuri pitorești și peștișori, apă limpede, totul a fost ca un vis. Mi-am făcut de lucru mergând să găsesc locul unde se vărsa brațul  sf. Gheorghe îm mare.

 Și pe plaja asta se plimbau liniștite vacile, iar chiar acolo la vărsarea Dunării în mare stăteau liniștite, era o mică cireadă acolo, staționau printre efigiile trecerii lor prin decor.

Până m-am întors la restul găștii - oameni cu cap, au stat și s-au tot bălăcit în acest timp - se făcuse deja timpul să plecăm. Punctul de adunare era chiar la vărsarea Dunării, unde fusesem mai devreme.
I-am găsit acolo pe Florian și prietena lui cu încă trei pasageri. Ne-am adunat cu toții, am făcut poze pe niște stânci pe acolo - poze pe care iar nu le am, fotografii noștri ni le-or da peste câțiva ani - apoi am pornit cu barca pe drumul de întoarcere. De astă dată nu am mai făcut popasuri pe lacuri sau canale, am mers pe brațul sf Gheorghe și apoi pe canalul cordon litoral până la Sulina, cu full speed, de ne fâlfâiau și ochii.
Ajunși la cazare ne-am desțelenit apoi desigur am ieșit pe înserat la masă, de astă dată din lipsă de locuri am ajuns să încercăm o terasă nouă, unde mâncarea a fost tare bună - a, era unul dintre puținele locuri unde făceau și pizza. Au venit și Florian cu prietena și am stat la taclale și la beri până târziu în noapte, nu ne mai dădeam duși.