Observ că sunt perioade când n-am nici timp nici chef să scriu, totul aleargă, se întâmplă lucruri, dar parcă așa, în goana trenului, n-apuc să le diger, să trag concluzii, să gândesc pe îndelete.
A trecut ceva vreme de la ultimul moment când am cugetat mult și bine. Acum am mai mult crâmpeie de gânduri, unele sclipiri, unele întunecări, multe nesiguranțe și nehotărâri.
De când cu circoteca psd-ista cu demiterea lui grindeanu (nu e întâmplătoare scrierea cu litere mici a acestor denumiri) mi s-a reactualizat în minte convingerea că suntem cu toții, ca societate contemporană, pe un drum greșit. Dacă clasa politică, menită, la origini, să apere societatea și să vegheze la binele comun, a ajuns, folosindu-se de mecanismele dezvoltate în atâta timp, să deservească binele propriu și al celor cu mulți bani împotriva intereselor generale... e clar că această clasă politic a devenit o tumoare agresivă care se hrănește pe sine distrugând totul în jur, inclusiv ceea ce-o hrănește. Nu mai e nici măcar un parazit care să se facă util cumva prin simbioză, nu, este o molimă și atât. Iar molimele, tumorile trebuie oprite, extirpate, eliminate, ca să nu mai facă rău. Din păcate întregul sistem pare iremediabil corupt și infectat și mă întreb ce putem face ca să supraviețuim acestui rău omniprezent. Oricum, pare-se că de-a lungul istoriei într-un fel sau altul aceste căpușe conducătoare au existat mereu, sabotând binele și proliferând răul. Și na, încă mai existăm, în ciuda acestui fapt. Existăm, nu trăim, că au ei grijă să nu o ducem prea bine.
Așa, și? Concret, ce pana mea să fac eu în acest context? Naiba știe.
Altă gândire. O fi bine să îți faci planuri de „la pensie” sau ducă-se pe pustii, că oricum habar nu avem ce ne rezervă viitorul, ce crize, războaie, apocalipse sau dezastre sociale vor veni până atunci și vorba aia „vine valul îmi ia calul”, te trezești ca bieții oameni „chiaburi” peste care a venit comunismul și i-a lăsat în fundul gol? Garanții nu avem. Că doar Dumnezeu poate ști ce va mai fi. So, poate oamenii ăștia pe care acum îi vezi că se plimbă în fiecare weekend au dreptate. Sau nu. Sau cine știe?!
Pe scurt, oricum o dai, stăm bine, beton, conducătorii noștri iubiți ne duc cu surle și trâmbițe în prăpastie, așa vizionari cum sunt ei... iar noi, ca o turmă cuminte... Viitorul sună bine, sună minunat!
A trecut ceva vreme de la ultimul moment când am cugetat mult și bine. Acum am mai mult crâmpeie de gânduri, unele sclipiri, unele întunecări, multe nesiguranțe și nehotărâri.
De când cu circoteca psd-ista cu demiterea lui grindeanu (nu e întâmplătoare scrierea cu litere mici a acestor denumiri) mi s-a reactualizat în minte convingerea că suntem cu toții, ca societate contemporană, pe un drum greșit. Dacă clasa politică, menită, la origini, să apere societatea și să vegheze la binele comun, a ajuns, folosindu-se de mecanismele dezvoltate în atâta timp, să deservească binele propriu și al celor cu mulți bani împotriva intereselor generale... e clar că această clasă politic a devenit o tumoare agresivă care se hrănește pe sine distrugând totul în jur, inclusiv ceea ce-o hrănește. Nu mai e nici măcar un parazit care să se facă util cumva prin simbioză, nu, este o molimă și atât. Iar molimele, tumorile trebuie oprite, extirpate, eliminate, ca să nu mai facă rău. Din păcate întregul sistem pare iremediabil corupt și infectat și mă întreb ce putem face ca să supraviețuim acestui rău omniprezent. Oricum, pare-se că de-a lungul istoriei într-un fel sau altul aceste căpușe conducătoare au existat mereu, sabotând binele și proliferând răul. Și na, încă mai existăm, în ciuda acestui fapt. Existăm, nu trăim, că au ei grijă să nu o ducem prea bine.
Așa, și? Concret, ce pana mea să fac eu în acest context? Naiba știe.
Altă gândire. O fi bine să îți faci planuri de „la pensie” sau ducă-se pe pustii, că oricum habar nu avem ce ne rezervă viitorul, ce crize, războaie, apocalipse sau dezastre sociale vor veni până atunci și vorba aia „vine valul îmi ia calul”, te trezești ca bieții oameni „chiaburi” peste care a venit comunismul și i-a lăsat în fundul gol? Garanții nu avem. Că doar Dumnezeu poate ști ce va mai fi. So, poate oamenii ăștia pe care acum îi vezi că se plimbă în fiecare weekend au dreptate. Sau nu. Sau cine știe?!
Pe scurt, oricum o dai, stăm bine, beton, conducătorii noștri iubiți ne duc cu surle și trâmbițe în prăpastie, așa vizionari cum sunt ei... iar noi, ca o turmă cuminte... Viitorul sună bine, sună minunat!
Comentarii