Temperaturi din ce în ce mai mari. Cald și la muncă. și acasă, pe stradă nu mai zic iar în transportul public e crimă și pedeapsă.
Am avut câteva zile în care rețeaua electrică de la muncă a făcut figuri, zeci și sute de căderi de tensiune și reveniri, au dus și UPS-urile cât au putut apoi și-au dat duhul - ieri a fost acea zi culminantă, când numărul de ordinul sutelor al căderilor și revenirilor de tensiune au dus la leșinul sistemelor de backup al energiei. A fost horror. Era ca în saună, că aerul condiționat n-apuca să meargă că iar pica curentul. Pe la 5 a fost o cădere mai lungă, când au căzut și ultimele ups-uri și în cele din urmă a pornit și infernala alarmă a clădirii.
Dar, în ciuda temperaturilor tot mai mari, recunosc că mă simt nițel mai bine decât la începutul săptămânii, sau ca săptămâna trecută, după ce abia venise vara asta toridă și timpurie. Atunci eram cam leșinată, acum sunt relativ ok. Sâmbătă am reușit să mă văd cu Elena, după destul de mult timp. Am profitat de evenimentele din oraș prilejuite de Sânziene și am făcut o mega plimbare pe jos, de pe la ora 15 până spre 20:30.
Am avut câteva zile în care rețeaua electrică de la muncă a făcut figuri, zeci și sute de căderi de tensiune și reveniri, au dus și UPS-urile cât au putut apoi și-au dat duhul - ieri a fost acea zi culminantă, când numărul de ordinul sutelor al căderilor și revenirilor de tensiune au dus la leșinul sistemelor de backup al energiei. A fost horror. Era ca în saună, că aerul condiționat n-apuca să meargă că iar pica curentul. Pe la 5 a fost o cădere mai lungă, când au căzut și ultimele ups-uri și în cele din urmă a pornit și infernala alarmă a clădirii.
Dar, în ciuda temperaturilor tot mai mari, recunosc că mă simt nițel mai bine decât la începutul săptămânii, sau ca săptămâna trecută, după ce abia venise vara asta toridă și timpurie. Atunci eram cam leșinată, acum sunt relativ ok. Sâmbătă am reușit să mă văd cu Elena, după destul de mult timp. Am profitat de evenimentele din oraș prilejuite de Sânziene și am făcut o mega plimbare pe jos, de pe la ora 15 până spre 20:30.
Am legat două evenimente (IEsc din parcul Circului + Grădina cu Artiști din Grădina Icoanei) și un traseu (Bucureștiul liniștit din aplicația Questo, pentru „Instawalk Bucuresti #UnboxYourCity”) și a fost puțin cam mult, dar frumos.
Am început cu Parcul Circului. Căldură mare. Ne întâmpină niște spații la umbră, cu diverse ateliere pentru copii. Cum mergem pe alee, iesim pe latura dreaptă a, circului (dacă-i pot spune așa unei părți a unei clădiri circulare!) spre parc. Aici o scenă, și, pe marginile pajiștii, niște mega coșuri de nuiele, cu câte o intrare fiecare, unde te puteai adăposti de razele directe ale soarelui. Foarte șmechere!
apoi tot felul de burger van-uri, ruloțele cu fresh-uri, sucuri sau înghețată. În dreapta și stânga față de scenă, pe gazon dar în umbră, două foto corner-uri simpatice, care îți puneau la dispoziție diverse accesorii - aici am văzut doi băieți care-și puseseră pentru poză ii și arătau tare fotogenic pe fundalul de colibă de țară al fotocornerului din dreapta.
Noi ne-am continuat preumblarea pe alee, pe lângă cele câteva stăndulețe dichisite ale artiștilor hand-made. Nu știai nici la ce să te uiți mai întâi, toate chestiuțele erau minunate. Eu m-am ținut tare, dar Elena și-a luat niște biju-uri drăgălașe.
tot depănând noi vorbe, amintiri și gînduri, am dar roată lacului, unde am văzut mulți boboci de nufăr, iar apoi, la o privire mai atentă, și broscuțe țestoase. Întâi am văzut una, apoi alta, apoi alte 3-4, apoi iar, pâlculețe de câte 2-4, micuțe și și mai micuțe.
Am terminat ocolul, am ajuns din nou la cușmele de nuiele pentru uriași, am găsit una liberă și ne-a băgat acolo să pozăm minunăția. Ne-am pozat și una pe alta, (poză de profil de fb).
Apoi am plecat din parc.
Am luat-o pe o străduță pe care nu o știam, ce ducea din Ștefan cel Mare spre zona Eminescu-Tunari. A fost plăcut, umbros, multe case faine. Am ieșit în cele din urmă la intersecția Tunari cu Eminescu, de unde am ieșit pe Dacia, și, de la Piața Spaniei, pe Dumbrava Roșie unde iar ne așteptau să le fotografiem o puzderie de case arătoase.
De aici am ieșit la Grădina Icoanei. Parcul era burdușit de artizani - de unde la IIesc erau 5-7, aici erau cu zecile. Numai minunății. Aici Elena și-a găsit o fostă colegă printre artiștii expozanți.
Am părăsit și acest parc, cu o pradă - plăcintă cu mere de la Mama Pan pe care am devorat-o parțial în parcul alăturat, parcul Ioanid. Aici mult mai liniște, doar câțiva bunici cu copii și câteva cupluri de adolescenți. Ne-am odihnit și apoi am pornit mai departe, către grădina Verona, unde era punctul de start al quest-ului „Bucureștiul liniștit” din aplicația Questo.
Pornind de la Verona, aplicația ne-a învârtit mult prin locuri deosebit de frumoase. Primul pas a fost biserica Anglicană, unde prinul quizz ne-a derutat puțin, dar l-am dovedit în cele din urmă. Apoi, către strada Icoanei, la Școala centrală de fete, la biserica Icoanei, la Schitul Darvari, apoi nu mai știu exact, pe străduțe vechi, pe Latină, pe Spătarului, la muzeul Theodor Pallady, și iar pe străzi străduțe pitorești, am descoperit multe case frumoase, altele foste măreții acum în ruină, multe pisici, copaci, peisaje, flori...
Chiar la finalul quizz-ului, pentru că se făcuse târziu, m-am grăbit și am interpretat greșit un indiciu și am luat-o pe altă stradă, care ne-a îndepărtat de finish, dar în cele din urmă, cu ajutorul hint-urilor, am regăsit calea cea bună și am ajuns la punctul terminus. Am făcut o grămadă de poze frumoase, am găsit locuri pe care nu le mai văzusem, iar în altele unde mai fusesem am observat niște detalii pe care alte dăți nici nu le băgasem în seamă. De exemplu, știți că pe strada Spătarului sunt mai multe clădiri cu câte două uși gemene? sau că pe o altă stradă din aceeași zonă există două case construite identic - probabil de către un comerciant bogat pentru cele două fiice ale sale, ca să le aibă aproape?
apoi tot felul de burger van-uri, ruloțele cu fresh-uri, sucuri sau înghețată. În dreapta și stânga față de scenă, pe gazon dar în umbră, două foto corner-uri simpatice, care îți puneau la dispoziție diverse accesorii - aici am văzut doi băieți care-și puseseră pentru poză ii și arătau tare fotogenic pe fundalul de colibă de țară al fotocornerului din dreapta.
Noi ne-am continuat preumblarea pe alee, pe lângă cele câteva stăndulețe dichisite ale artiștilor hand-made. Nu știai nici la ce să te uiți mai întâi, toate chestiuțele erau minunate. Eu m-am ținut tare, dar Elena și-a luat niște biju-uri drăgălașe.
tot depănând noi vorbe, amintiri și gînduri, am dar roată lacului, unde am văzut mulți boboci de nufăr, iar apoi, la o privire mai atentă, și broscuțe țestoase. Întâi am văzut una, apoi alta, apoi alte 3-4, apoi iar, pâlculețe de câte 2-4, micuțe și și mai micuțe.
Am terminat ocolul, am ajuns din nou la cușmele de nuiele pentru uriași, am găsit una liberă și ne-a băgat acolo să pozăm minunăția. Ne-am pozat și una pe alta, (poză de profil de fb).
Apoi am plecat din parc.
Am luat-o pe o străduță pe care nu o știam, ce ducea din Ștefan cel Mare spre zona Eminescu-Tunari. A fost plăcut, umbros, multe case faine. Am ieșit în cele din urmă la intersecția Tunari cu Eminescu, de unde am ieșit pe Dacia, și, de la Piața Spaniei, pe Dumbrava Roșie unde iar ne așteptau să le fotografiem o puzderie de case arătoase.
Am părăsit și acest parc, cu o pradă - plăcintă cu mere de la Mama Pan pe care am devorat-o parțial în parcul alăturat, parcul Ioanid. Aici mult mai liniște, doar câțiva bunici cu copii și câteva cupluri de adolescenți. Ne-am odihnit și apoi am pornit mai departe, către grădina Verona, unde era punctul de start al quest-ului „Bucureștiul liniștit” din aplicația Questo.
Comentarii