Am învârtit roata, încă se învârte... Habar n-am unde o să se oprească.
În ultima vreme am mai citit „Eu și ai mei” de Jerome K. Jerome. Mi-a plăcut mult. Același umor fin, autoironie, ironie (și drag) în portretizarea copiilor, soției și cunoscuților... Situații, gânduri, filozofări, toate în cheie amuzantă.
Acum am sărit la „Povestiri din Sevastopol” de Lev Tolstoi. Un ochi critic, lucid ațintit asupra tranșeelor de la Sevastopol, a societății din oraș, mai mult ofițerești dar nu numai, câteva cugetări stârnite de faptele relatate (Tolstoi chiar a fost un om ce și-a pus multe probleme, în ciuda statutului său de moșier, mărturie stă Jurnalul său - „Spovedanie”, carte care pe mine m-a făcut să pot arunca o privire asupra omului Tolstoi, un om frământat, mereu în căutarea sensului existenței, prin toate căile pe care le-a întrezărit - științe exacte, filosofie, religie... și a observat, de fiecare dată, că niciuna cu oferă răspunsuri satisfăcătoare, dacă ești lucid și nu vrei să închizi ochii în fața contradicțiilor) și descrieri plastice asupra multor aspecte (de ex un câmp de luptă după o bătălie, cu grămezi de cadavre putrezind printre floricele albastre de primăvară... sau tranșeele și drumul către bastionul 4... sau o seară cînd s-au purtat lupre grele...). Mă gândesc, ce diferență de viziune și de interpretare între Armata de cavalerie (Isac Babel) și Povestiri din Sevastopol (Tolstoi). E drept că sunt și epoci diferite, cu tot cortegiul lor de mentalități, dar și de abordare. Babel, cu o viziune oarecum jurnalistică, Tolstoi, ca un filosof, căutând adevădul de dincolo de fapte și manifestări.
Am descoperit că pilatesul îmi face bine, articulațiile care s-au trezit să-mi facă probleme anul trecut dar și anul ăsta se simt imediat mai bine după o oră matinală de pilates. Legat de asta, trebuie musai să vorbesc cu d-na podolog despre plantarii ei care m-au costat enorm dar se dovedesc de nepurtat în încălțările mele. Evident, regret că am făcut acestă cheltuială, că degeaba mă chinui să-i înghesui în pantofii de alergare sau în bocanci, că e de rău, mă chinui singură aiurea. Și, atâta vreme cât nu-i pot adapta nevoilor mele, degeaba i-am mai făcut. Sigur, ea zicea să-mi iau alte ăncălțări, dar degeaba, am probat cu 1-2 numere mai mari, mi se bălăbăne piciorul în ei dar la monturi mă apasă, așa că... scuze. It's not me, it's you.
Mi-am luat un costum de baie nou de pe net, mai ieftinuț de pe net, nu e rău dar nu-i dublat prin părțile esențiale. Ăsta prevăd că va avea o viață scurtă, față se eroicul costul cumpărat de pe vremea Quelle.
Săptămânile astea cât a avut maică-mea probleme cu dinții și a fost și nașpa pe afară (și troiene, și vânt sau frig) am tot gătit chestii diverse, să fie hrănitoare dar și moi, ca pentru oameni dințless. Am făcut pentru prima dată perișoare din carne de pui, care au ieșit gustoase dar cam tari că am adăugat eu făină că-mi păreau prea moi-lichide... iar la fierbere s-au făcut strong.
Am luat bilete pentru mine și fetele din gașca de dansuri la o piesă la teatrul Act, mi-a plăcut descrierea - pare o piesă despre prietenie - sper să nu plecăm smulgându-ne părul din cap de nervi.
Aș vrea să mai trag de unii sau alții să ne mai vedem dar nu știu de ce pe de altă parte nu-mi vine... Aș vrea să ne mai vedem cu foștii colegi de Pastel... cu gașca mocăită... cu Elena și fetele de la master... dar nu știu cum o tot amân, că zilele astea am de făcut nuștiuce și tot așa.
Am plănuit o excursie în Cinqueterre și alta în Bosnia-Herțegovina-Muntenegru și Serbia... și ar cam trebui să mă opresc aici cu ieșirile în afara țării și să mă concentrez pe obținerea creditului pentru locuință. Dar și pe ăsta, tot amân momentul când să merg la BCR să vorbesc cu un el consultante să-mi facă simulări și ce mama naibii fac ei ca să știu exact ce și cum...
În ultima vreme am mai citit „Eu și ai mei” de Jerome K. Jerome. Mi-a plăcut mult. Același umor fin, autoironie, ironie (și drag) în portretizarea copiilor, soției și cunoscuților... Situații, gânduri, filozofări, toate în cheie amuzantă.
Acum am sărit la „Povestiri din Sevastopol” de Lev Tolstoi. Un ochi critic, lucid ațintit asupra tranșeelor de la Sevastopol, a societății din oraș, mai mult ofițerești dar nu numai, câteva cugetări stârnite de faptele relatate (Tolstoi chiar a fost un om ce și-a pus multe probleme, în ciuda statutului său de moșier, mărturie stă Jurnalul său - „Spovedanie”, carte care pe mine m-a făcut să pot arunca o privire asupra omului Tolstoi, un om frământat, mereu în căutarea sensului existenței, prin toate căile pe care le-a întrezărit - științe exacte, filosofie, religie... și a observat, de fiecare dată, că niciuna cu oferă răspunsuri satisfăcătoare, dacă ești lucid și nu vrei să închizi ochii în fața contradicțiilor) și descrieri plastice asupra multor aspecte (de ex un câmp de luptă după o bătălie, cu grămezi de cadavre putrezind printre floricele albastre de primăvară... sau tranșeele și drumul către bastionul 4... sau o seară cînd s-au purtat lupre grele...). Mă gândesc, ce diferență de viziune și de interpretare între Armata de cavalerie (Isac Babel) și Povestiri din Sevastopol (Tolstoi). E drept că sunt și epoci diferite, cu tot cortegiul lor de mentalități, dar și de abordare. Babel, cu o viziune oarecum jurnalistică, Tolstoi, ca un filosof, căutând adevădul de dincolo de fapte și manifestări.
Am descoperit că pilatesul îmi face bine, articulațiile care s-au trezit să-mi facă probleme anul trecut dar și anul ăsta se simt imediat mai bine după o oră matinală de pilates. Legat de asta, trebuie musai să vorbesc cu d-na podolog despre plantarii ei care m-au costat enorm dar se dovedesc de nepurtat în încălțările mele. Evident, regret că am făcut acestă cheltuială, că degeaba mă chinui să-i înghesui în pantofii de alergare sau în bocanci, că e de rău, mă chinui singură aiurea. Și, atâta vreme cât nu-i pot adapta nevoilor mele, degeaba i-am mai făcut. Sigur, ea zicea să-mi iau alte ăncălțări, dar degeaba, am probat cu 1-2 numere mai mari, mi se bălăbăne piciorul în ei dar la monturi mă apasă, așa că... scuze. It's not me, it's you.
Mi-am luat un costum de baie nou de pe net, mai ieftinuț de pe net, nu e rău dar nu-i dublat prin părțile esențiale. Ăsta prevăd că va avea o viață scurtă, față se eroicul costul cumpărat de pe vremea Quelle.
Săptămânile astea cât a avut maică-mea probleme cu dinții și a fost și nașpa pe afară (și troiene, și vânt sau frig) am tot gătit chestii diverse, să fie hrănitoare dar și moi, ca pentru oameni dințless. Am făcut pentru prima dată perișoare din carne de pui, care au ieșit gustoase dar cam tari că am adăugat eu făină că-mi păreau prea moi-lichide... iar la fierbere s-au făcut strong.
Am luat bilete pentru mine și fetele din gașca de dansuri la o piesă la teatrul Act, mi-a plăcut descrierea - pare o piesă despre prietenie - sper să nu plecăm smulgându-ne părul din cap de nervi.
Aș vrea să mai trag de unii sau alții să ne mai vedem dar nu știu de ce pe de altă parte nu-mi vine... Aș vrea să ne mai vedem cu foștii colegi de Pastel... cu gașca mocăită... cu Elena și fetele de la master... dar nu știu cum o tot amân, că zilele astea am de făcut nuștiuce și tot așa.
Am plănuit o excursie în Cinqueterre și alta în Bosnia-Herțegovina-Muntenegru și Serbia... și ar cam trebui să mă opresc aici cu ieșirile în afara țării și să mă concentrez pe obținerea creditului pentru locuință. Dar și pe ăsta, tot amân momentul când să merg la BCR să vorbesc cu un el consultante să-mi facă simulări și ce mama naibii fac ei ca să știu exact ce și cum...
Comentarii