Mulțumită, grație, datorită articulațiilor care s-au gândit ele că ce-ar fi să scârțâie, ba o durere de călcâi, ba niște dureri recurente la genunchi (la genunchiu' ăl bun, culmea!) apărute netam-nesam fără niciun motiv plauzibil, care reapar de câte ori fac efort mai consistent (alergare, coborâre mai lungă și mai solicitantă în drumeții, d-astea) , m-au făcut să optez pentru excursia la băile termale de la Căciulata în loc de avantajoasa zi cu lecții de ski pe care mi-aș fi dorit-o.
Ei, și ajungem în Căciulata, la Hotel Central. Un hotel frumos, cu arhitectură care îi atestă vechimea și rangul, renovat frumos, păstrându-i farmecul. La recepție, buluc de lume (cazarea sa făcea începând cu ora 14, și era încă ora 12:30, dar lumea era deja pe metereze). Noi ne îndreptăm către restaurant, o sală spațioasă, amenajată clasic pentru hotelurile „de stat”. Ambianța suficient de plăcută, ospătarii școliți pe stil vechi, dar eficienți și serviabili. Prețurile mici, mâncarea acceptabilă (unele feluri mai gustoase, altele mai fără personalitate), porțiile nu prea mari. Se respectă gramajul din meniu, adică dacă la șalău la grătar scrie 100 de grame, atât vei avea în farfurie.
Pentru că Ștefan stătuse la coadă pentru noi ca să putem lua camerele fără să mai stăm fiecare individual, ne-am cazat rapid în camerele noastre. Camere frumoase, curate, unele mai mari, altele mai mici, cu toate cele necesare, prosoape, foehn, nimic de reproșat. Un hotel cinstit și decent.
Ne-am lăsat bagajele și ne-am luat doar cele necesare bălăcelii de la Cozia Aqua Park. Am ajuns acolo cu autocarul. După cum arăta parcarea mi-am dat seama că va fi aproape la fel ca astă vară, adică full-full. Măcar de astă dată nu ne-au mai zis că nu sunt locuri și să dacă vrem să intrăm ok, dar nu ne garantează șezlongurile. Am găsit inițial două, unde ne-am instalat prosoapele și cheile de la vestiare și apoi ne-am făcut curaj să intrăm din prima în piscinele de afară, din aer liber - două la număr dintre cele 3. A fost minunat, aer rece și apă caldă, termală. Piscina din dreapta era mai puțin adâncă, bună și pentru copiii mai înăltuți, iar cea din stânga mai adâncă, de îmi ieșea doar capul afară. Lume suficient de multă cât să nu prea reușești să înoți fără să atingi pe cineva. Am stat ce-am stat pe-acolo până mi s-a udat părul, moment ăn care m-ar retras în partea acoperită a Aqua Parc-ului. Deja se mai eliberaseră șezlonguri, ne-am desfășurat și ne-am împrăștiat care pe unde, prin toate piscinele, jacuzzi-urile, toboganele de pe cuprinsul spațiului. Am mai întotat câte puțin prin piscina acoperită mare - soră cu cea descoperită doar că și mai aglomerată. În rest am făcut oarece gimnastici aqua-fitness-gym-ceva care mi-au trecut prin minte.
S-a făcut ora de plecare, oricum deja mă cam plictisisem și de jacuzzi și de piscinele aglomerate, ne-am uscat-schimbat și ne-am tirat. Sweet hotel Central... am atacat direct sala de mese (că restaurantul avea program până la 21 maxim) și iar și-a luat fiecare ce-a poftit. Nemaifiind disponibile supele, am optat pentru șalău (de asta știu că dacă 100 gr. scrie în meniu, frate, atât vei avea în farfurie și pe nota de plată) cu un pahar de vin și o apă plată. Și deși părea puțin în farfurie, după ce l-am mâncat pot spune că m-am săturat.
După masă am făcut o grupare spontană ca să mergem la cumpărături pentru d-ale gurii în supermarketul Anabella și plimbare. Eu m-am rezumat la cumpărături - d-ale băuturii, pentru că seara se anunțase că ne adunăm într-una dintre camere să jucăm board games. Doar că în loc de ora 21 anunțată inițial a fost de fapt cam ora 22, răstimp în care deja tindeam către somn. Dar am făcut un efort și ne-am dus - eram mai mare jena era și la două camere de noi. Jocul care se juca, de care nu mai auzisem, se chema anti homo sapiens și era cam porcos, un fel de anti dixit. Am râs cu lacrimi de câteva ori, am consumat vinul, a fost bartai aglomerația în antecamera cu măsuța, stăteam care așezați pe jos, care în picioare, după posibilități și ordinea sosirii. A fost o adunare veselă.
Dimineața, cum micul dejun se servea între 7:30-9:30, iar piscina hotelului se deschidea la 9, am făcut ochi la 8, iar la ora 9 eram deja la piscină, profitând că majoritatea erau încă la masă. Am fost super încântați de piscinele cu apă termală, iar cea care comunica cu exteriorul avea apa chiar foarte caldă. În sfârșit aveam loc să și înot, am înotat pe săturate, am stat și în jacuzzi-ul foarte cald, cred că vreo două ore aproape nu am ieșit din apă. Iar când am ieșit eram frântă. Dar într-un mod plăcut.
Cum check-out-ul era la 12, ne-am încadrat la țanc cu dușul uscatul și făcutul bagajelor, ba chiar am fost gata mai devreme.
Am pornit cu autocarul spre mănăstirea Cozia, unde am avut 45 de minute de vizitat, așa că am văzut mai tot ce se putea vedea și vizita în împrejurimi, am coborât până pe țărmul Oltului, unde era gheață subțire la mal, și un fel de ceață ușoară în depărtări...
Apoi am pornit spre Râmnicu Vâlcea, la restaurantul OK Pub, ca să luăm masa de prânz. Restaurantul e ok, frumușel, cu gust făcut, mâncarea bună, a fost, la masa noastră cel puțin, o problemă cu așteptatul felului 2 (ceilalți au comandat și ciorbe, eu doar felul 2, o plachie de crap). Ospătărița ne-a spus că plachia mea nu e gata, și din cauza asta au așteptat și ceilalți. Nu știu ce să zic, pentru că ultimele sosite la masă au fost două porții de ciuperci gratinate, dintre care una nu arăta a fi făcute decât foarte superficia. Cert e că plachia mea a fost gustoasă și multă, iar ciupercile celorlalți puține și unele nefăcute. A, da, și ciorbele lor erau doar abia călduțe. Deci plusuri și minusuri, probabil că un grup de 30 de inși, chiar cu rezervarea făcută din timp, a depășit capacitatea optimă a bucătăriei.
Cum plachia mea era multă, am rămas ultima la masă, că mi-era milă să o las, mai ales că era extra-bună... Mi-era că o să fiu ultima, și stă tot autocarul după mine, dar s-a dovedit că mai erau și alții. Ei, și de-aici am mers întins până aproape de București, spre km 60, unde am făcut popasul de rigoare. Am ajus în București un pic mai devreme decât fusese estimarea inițială, not bad at all, că abia așteptam să trag un pui de somn zdravăn.
Ei, și ajungem în Căciulata, la Hotel Central. Un hotel frumos, cu arhitectură care îi atestă vechimea și rangul, renovat frumos, păstrându-i farmecul. La recepție, buluc de lume (cazarea sa făcea începând cu ora 14, și era încă ora 12:30, dar lumea era deja pe metereze). Noi ne îndreptăm către restaurant, o sală spațioasă, amenajată clasic pentru hotelurile „de stat”. Ambianța suficient de plăcută, ospătarii școliți pe stil vechi, dar eficienți și serviabili. Prețurile mici, mâncarea acceptabilă (unele feluri mai gustoase, altele mai fără personalitate), porțiile nu prea mari. Se respectă gramajul din meniu, adică dacă la șalău la grătar scrie 100 de grame, atât vei avea în farfurie.
Pentru că Ștefan stătuse la coadă pentru noi ca să putem lua camerele fără să mai stăm fiecare individual, ne-am cazat rapid în camerele noastre. Camere frumoase, curate, unele mai mari, altele mai mici, cu toate cele necesare, prosoape, foehn, nimic de reproșat. Un hotel cinstit și decent.
Ne-am lăsat bagajele și ne-am luat doar cele necesare bălăcelii de la Cozia Aqua Park. Am ajuns acolo cu autocarul. După cum arăta parcarea mi-am dat seama că va fi aproape la fel ca astă vară, adică full-full. Măcar de astă dată nu ne-au mai zis că nu sunt locuri și să dacă vrem să intrăm ok, dar nu ne garantează șezlongurile. Am găsit inițial două, unde ne-am instalat prosoapele și cheile de la vestiare și apoi ne-am făcut curaj să intrăm din prima în piscinele de afară, din aer liber - două la număr dintre cele 3. A fost minunat, aer rece și apă caldă, termală. Piscina din dreapta era mai puțin adâncă, bună și pentru copiii mai înăltuți, iar cea din stânga mai adâncă, de îmi ieșea doar capul afară. Lume suficient de multă cât să nu prea reușești să înoți fără să atingi pe cineva. Am stat ce-am stat pe-acolo până mi s-a udat părul, moment ăn care m-ar retras în partea acoperită a Aqua Parc-ului. Deja se mai eliberaseră șezlonguri, ne-am desfășurat și ne-am împrăștiat care pe unde, prin toate piscinele, jacuzzi-urile, toboganele de pe cuprinsul spațiului. Am mai întotat câte puțin prin piscina acoperită mare - soră cu cea descoperită doar că și mai aglomerată. În rest am făcut oarece gimnastici aqua-fitness-gym-ceva care mi-au trecut prin minte.
S-a făcut ora de plecare, oricum deja mă cam plictisisem și de jacuzzi și de piscinele aglomerate, ne-am uscat-schimbat și ne-am tirat. Sweet hotel Central... am atacat direct sala de mese (că restaurantul avea program până la 21 maxim) și iar și-a luat fiecare ce-a poftit. Nemaifiind disponibile supele, am optat pentru șalău (de asta știu că dacă 100 gr. scrie în meniu, frate, atât vei avea în farfurie și pe nota de plată) cu un pahar de vin și o apă plată. Și deși părea puțin în farfurie, după ce l-am mâncat pot spune că m-am săturat.
După masă am făcut o grupare spontană ca să mergem la cumpărături pentru d-ale gurii în supermarketul Anabella și plimbare. Eu m-am rezumat la cumpărături - d-ale băuturii, pentru că seara se anunțase că ne adunăm într-una dintre camere să jucăm board games. Doar că în loc de ora 21 anunțată inițial a fost de fapt cam ora 22, răstimp în care deja tindeam către somn. Dar am făcut un efort și ne-am dus - eram mai mare jena era și la două camere de noi. Jocul care se juca, de care nu mai auzisem, se chema anti homo sapiens și era cam porcos, un fel de anti dixit. Am râs cu lacrimi de câteva ori, am consumat vinul, a fost bartai aglomerația în antecamera cu măsuța, stăteam care așezați pe jos, care în picioare, după posibilități și ordinea sosirii. A fost o adunare veselă.
Dimineața, cum micul dejun se servea între 7:30-9:30, iar piscina hotelului se deschidea la 9, am făcut ochi la 8, iar la ora 9 eram deja la piscină, profitând că majoritatea erau încă la masă. Am fost super încântați de piscinele cu apă termală, iar cea care comunica cu exteriorul avea apa chiar foarte caldă. În sfârșit aveam loc să și înot, am înotat pe săturate, am stat și în jacuzzi-ul foarte cald, cred că vreo două ore aproape nu am ieșit din apă. Iar când am ieșit eram frântă. Dar într-un mod plăcut.
Cum check-out-ul era la 12, ne-am încadrat la țanc cu dușul uscatul și făcutul bagajelor, ba chiar am fost gata mai devreme.
Am pornit cu autocarul spre mănăstirea Cozia, unde am avut 45 de minute de vizitat, așa că am văzut mai tot ce se putea vedea și vizita în împrejurimi, am coborât până pe țărmul Oltului, unde era gheață subțire la mal, și un fel de ceață ușoară în depărtări...
Apoi am pornit spre Râmnicu Vâlcea, la restaurantul OK Pub, ca să luăm masa de prânz. Restaurantul e ok, frumușel, cu gust făcut, mâncarea bună, a fost, la masa noastră cel puțin, o problemă cu așteptatul felului 2 (ceilalți au comandat și ciorbe, eu doar felul 2, o plachie de crap). Ospătărița ne-a spus că plachia mea nu e gata, și din cauza asta au așteptat și ceilalți. Nu știu ce să zic, pentru că ultimele sosite la masă au fost două porții de ciuperci gratinate, dintre care una nu arăta a fi făcute decât foarte superficia. Cert e că plachia mea a fost gustoasă și multă, iar ciupercile celorlalți puține și unele nefăcute. A, da, și ciorbele lor erau doar abia călduțe. Deci plusuri și minusuri, probabil că un grup de 30 de inși, chiar cu rezervarea făcută din timp, a depășit capacitatea optimă a bucătăriei.
Cum plachia mea era multă, am rămas ultima la masă, că mi-era milă să o las, mai ales că era extra-bună... Mi-era că o să fiu ultima, și stă tot autocarul după mine, dar s-a dovedit că mai erau și alții. Ei, și de-aici am mers întins până aproape de București, spre km 60, unde am făcut popasul de rigoare. Am ajus în București un pic mai devreme decât fusese estimarea inițială, not bad at all, că abia așteptam să trag un pui de somn zdravăn.
Comentarii