N-am un titlu. Nici măcar o temă, sau o idee clară... Știu doar că de câteva zile văd niște apusuri minunate, fiecare altfel, colorate ingenios, culori schimbându-se de la un minut la altul... Contemplare?
Am șmotruit zilele astea de mi-au sărit capacele. Nuș'de ce am fost stresată că n-apuc să fac curat în casă ca lumea. Ciudat, că nu le prea am eu de la o vreme încoace cu stresatul pentru astfel de amănunte. Dar se pare că de data asta a fost ceva necesar pentru vreun pitic de pe creier.
Mă bucur că a fost vreme bună, mă bucur că am alergat din nou pe-afară... prima dată luni, cred, era cam nașpa vremea, rece, vânt, bleah... și ieri, când a fost de vis. Parcă era toamnă devreme, incredibil de cald și de luminos, apă în lac, rațe, pescăruși, și mulți oameni ieșiți și ei precum gâzele la soare. Și ciripit de păsări mici.
O senzație de distanțare de lume, cumva greu de explicat. Ca un fel de zoom, care mută focusul de pe ceva pe altceva, restul blurându-se. Mici coșmaruri pe teme de muncă. Semn clar de stres. Un articol interesant pseudo-științific "descoperiri ale fizicii cuantice cu impact major asupra vietii noastre" care aduce fundamentare unei perspective existente legată de puterea gândului... Interesant, spuneam, cu toate că, precum toate științificoșeniile (scuze pentru aparenta lipsă de respect pentru științe, e vorba doar de a le da jos de pe piedestal, adică a nu le ridica la rang de religii) toată argumentația merge doar spre demonstrarea ipotezei, ceea ce pentru mulți echivalează cu Adevărul, uitând că întotdeauna ne scapă ceva, cum ar fi nenumăratele variabile știute și neștiute, sau validarea prin demolare (adică ia să încercăm să demonstrăm că ce s-a demonstrat în ipoteza validată prin experiment nu e așa, sau e invers, în fine, s-o luăm din sens opus... ceva de genul ăsta). Iar bat câmpii încercând să mă lămuresc eu însămi cum e cu chestiile astea.
De Crăciun. toate bune, liniște, frumos, odihnă, n-am exagerat nici cu halitul nici cu băutul... Dar parcă deși am ieșit din priză după agitația de până acum îmi lipsește ceva. Da, agitația naibii dă dependență, e greu să te deconectezi. Și când în fine te relaxezi se termină eventual vacanța și o iei de la capăt. Of, Doamne!
Am șmotruit zilele astea de mi-au sărit capacele. Nuș'de ce am fost stresată că n-apuc să fac curat în casă ca lumea. Ciudat, că nu le prea am eu de la o vreme încoace cu stresatul pentru astfel de amănunte. Dar se pare că de data asta a fost ceva necesar pentru vreun pitic de pe creier.
Mă bucur că a fost vreme bună, mă bucur că am alergat din nou pe-afară... prima dată luni, cred, era cam nașpa vremea, rece, vânt, bleah... și ieri, când a fost de vis. Parcă era toamnă devreme, incredibil de cald și de luminos, apă în lac, rațe, pescăruși, și mulți oameni ieșiți și ei precum gâzele la soare. Și ciripit de păsări mici.
O senzație de distanțare de lume, cumva greu de explicat. Ca un fel de zoom, care mută focusul de pe ceva pe altceva, restul blurându-se. Mici coșmaruri pe teme de muncă. Semn clar de stres. Un articol interesant pseudo-științific "descoperiri ale fizicii cuantice cu impact major asupra vietii noastre" care aduce fundamentare unei perspective existente legată de puterea gândului... Interesant, spuneam, cu toate că, precum toate științificoșeniile (scuze pentru aparenta lipsă de respect pentru științe, e vorba doar de a le da jos de pe piedestal, adică a nu le ridica la rang de religii) toată argumentația merge doar spre demonstrarea ipotezei, ceea ce pentru mulți echivalează cu Adevărul, uitând că întotdeauna ne scapă ceva, cum ar fi nenumăratele variabile știute și neștiute, sau validarea prin demolare (adică ia să încercăm să demonstrăm că ce s-a demonstrat în ipoteza validată prin experiment nu e așa, sau e invers, în fine, s-o luăm din sens opus... ceva de genul ăsta). Iar bat câmpii încercând să mă lămuresc eu însămi cum e cu chestiile astea.
De Crăciun. toate bune, liniște, frumos, odihnă, n-am exagerat nici cu halitul nici cu băutul... Dar parcă deși am ieșit din priză după agitația de până acum îmi lipsește ceva. Da, agitația naibii dă dependență, e greu să te deconectezi. Și când în fine te relaxezi se termină eventual vacanța și o iei de la capăt. Of, Doamne!
Comentarii