Încercăm din răsputeri să uităm de ea, să o ignorăm, ne ducem viața ca și cum n-am muri vreodată, ca și cum cei apropiați, cei dragi sufletului nostru ar fi nemuritori.
Reușim, artistic, să negăm complet moartea prin tot ceea ce facem. Ca niște copii care, ca să se ascundă, își acoperă ochii, sau îi închid.
Suntem campioni la sportul ăsta.
Și totuși... viermele fricii roade, roade... și ne aruncăm disperați în diverse manii: a puterii, a grandomaniei, a dependențelor nenumărate, a viciilor, a extremelor celor mai diverse și neașteptate. Totul ca să uităm de frică.
De groaza de moarte, care ne roade, ne roade într-una. Unii cedează, și decât să aștepte, preferă să sară ei în moarte. Alții trăiesc cu disperare, se aruncă în viață cu disperare, agățându-se de lucruri, oameni, obiecte, ca și cum ele le-ar putea fi talismane împotriva morții.
Disperare, negare, frică. Frică. Frica ne împinge la nenumărate lucruri aberante. Cred că, în spatele oricărui lucru ciudat, rău, nejustificat, crud... stă o frică. Probabil că e diferită pentru fiecare. Pentru că noi suntem toți diferiți.
Frica de a-i pierde pe cei dragi... o frică des întâlnită. Unii o conștientizează mai puternic, alții mai slab. Poate fi ca o durere viscerală, fizică.
Și se activează atunci când moartea țâșnește brusc din cotlonul de unde ai dosit-o ignorând-o și îți atinge, în treacăt, cu o boare a trecerii ei, obrazul. Ți-a luat pe cineva cunoscut, drag... și brusc ți se întoarce conștiința faptului că moartea există, că nimeni nu e imun, că toți, inclusiv cei dragi, vor muri.
Și frica te sugrumă de beregată, te mușcă, colți ascuțiți te sfârtecă, ești mic, slab, neajutorat, frunză. Te simți pierdut, toate minciunile pe care ți le-ai construit ca să te aperi devin străvezii atunci.
O vreme ești paralizat de frică, incapabil să te readaptezi la "normal" apoi te iei cu treburile, obligațiile cotidiente și te trezești că ignori din nou realitatea, că uiți iar de moarte, minciunile străvezii își recapătă opacitatea, gata, ești iar apărat de metereze de fum și de iluzie, ai ochii din nou larg închiși, totul e bine, totul e sub control, lucruri rele nu se întâmplă, moartea se amână... până data viitoare.
Comentarii