Anu' ăsta, așa s-a nimerit, am împușcat două drumeții - ture la munte - în primele weekenduri muncitorești din an. Prima în Piatra Craiului, la Curmătura, în premieră cu altă gașcă decât a mea, și a doua în Cozia, după 6 ani de pribegie.
Ce pot să zic, frumos, tare frumos! Și cu peripeții micuțe...
--------------------------
Aici am întrerupr scrisul, începusem să scriu cred că un pic după cea de-a doua drumeție de ianuarie. Și iată aă azi, 13 spre 14 februarie, am dat peste notița asta neterminată. Îmi propun să o termin. Experiment - oare chiar o termin luna asta?!
-------------------------
Iată: 5 martie. Abia acum am reluat acest articol. Foarte drăguț!
După cele două drumeții de ianuarie - canci drumeții. S-a tăiat maioneza. Deh, asta e. S-o mai nimeri vreodată.
Ce-a mai fost? Păi iar muncă multă, oboseală, mers la sală și destul de dese ieșiri, ba cu fetele de la master, ba cu fetele de la dansuri, ba cu colegii de muncă. Doar cu ai mei vechi prieteni nu m-am mai văzut de la ieșirea din Cozia. Ar fi trebuit să îi văd duminică 23 februarie dar fix în ziua aia m-a doborât gripa nasol, cu febră, durere de cap, frisoane, tuse & probleme stomacale, toate grămadă. Așa că n-am mai ajuns la serbarea câmpenească de la Baftă a celor trei crai de februarie-martie (Baftă, Conu și Vulturu).
În mare, deși am ieșit mult, nu pot zice c-aș fi în toane bune, chiar oarecum dimpotrivă. Iar am starea aia de ce puii mei caut eu aici în 90% din situații&locuri. Am fost și cu gagicile de la master în club, într-o chestie numită Bordello, unde cică e de agățat. Nu mi-a plăcut, dar măcar am dansat la greu. Dacă dansat se cheamă agitatul pe muzică în aglomerația aia. Oricum nu-mi făceam vreo iluzie în ce privește agățatul, mersul acolo doar mi-a confirmat ipoteza. Clar prefer un club (of, discotecile de altă dată!) unde poți să dansezi, măi frate oarecum mai în largul tău.
Așa... am mai fost și în Mojo cu colegii de muncă, la karaoke, iar nu pot zice că m-am simțit excepțional, unde pui că probabil în ziua aia am luat gripa de la muncă. A fost amuzant cu cântatul (nu c-aș fi cântat nuuuu), dar nu mi-a plăcut că spre sfârșitul perioadei cât am stat acolo au dat-o pe cântături lălăite, de corazon, de dansat în pereche, moment în care n-aveam ce să mai dansez, deci am mai stat nițel și m-am tirat.
Cu fetele de la dansuri... Crama Templierilor, platou de 6 persoane, haleala multă și bună, atmosferă ok, ne-am simțit bine. Și acu, de 1 Martie ieșirăm la Beer O'Clock, cu intenția ca după să mergem să dansăm undeva, dar din participanți chiulangii am renunțat la partea asta și ne-am rezumat doar la bere (demențial de bună!)
De altceva parcă nu-mi mai aduc aminte, doar de o oarece depresie de primăvară care-a venit colac peste pupăză odată cu gripa, care încă nu m-au lăsat niciuna...
Meditații vag depresive legate de viitorul care nu-mi pare prea luminos și care necesită să schimb ceva, îmi bat capul la greu să găsesc o ieșire din fundătură...
O primăvară care a debutat fulminant cu vreme de toamnă târzie... nu chiar vesel, dar știu că în curând ploile astea vor aduce verdele la suprafață... și celelalte culori primăvăratice.
Și azi m-am lăsat dusă de fetele de la muncă la Portret de Femeie cu ie, nu-mi prea place poza din cale afară, dar nici așa de rea nu e, o să mi-o arborez aci pe blog, la naiba, o poză profi o să am și eu.
Poate mă mobilizez măcar să scriu mai des. Ceea ce ar însemna să-mi fac vreme să mai și gândesc mai des. Să mai meditez și eu la una-alta.
Ce pot să zic, frumos, tare frumos! Și cu peripeții micuțe...
--------------------------
Aici am întrerupr scrisul, începusem să scriu cred că un pic după cea de-a doua drumeție de ianuarie. Și iată aă azi, 13 spre 14 februarie, am dat peste notița asta neterminată. Îmi propun să o termin. Experiment - oare chiar o termin luna asta?!
-------------------------
Iată: 5 martie. Abia acum am reluat acest articol. Foarte drăguț!
După cele două drumeții de ianuarie - canci drumeții. S-a tăiat maioneza. Deh, asta e. S-o mai nimeri vreodată.
Ce-a mai fost? Păi iar muncă multă, oboseală, mers la sală și destul de dese ieșiri, ba cu fetele de la master, ba cu fetele de la dansuri, ba cu colegii de muncă. Doar cu ai mei vechi prieteni nu m-am mai văzut de la ieșirea din Cozia. Ar fi trebuit să îi văd duminică 23 februarie dar fix în ziua aia m-a doborât gripa nasol, cu febră, durere de cap, frisoane, tuse & probleme stomacale, toate grămadă. Așa că n-am mai ajuns la serbarea câmpenească de la Baftă a celor trei crai de februarie-martie (Baftă, Conu și Vulturu).
În mare, deși am ieșit mult, nu pot zice c-aș fi în toane bune, chiar oarecum dimpotrivă. Iar am starea aia de ce puii mei caut eu aici în 90% din situații&locuri. Am fost și cu gagicile de la master în club, într-o chestie numită Bordello, unde cică e de agățat. Nu mi-a plăcut, dar măcar am dansat la greu. Dacă dansat se cheamă agitatul pe muzică în aglomerația aia. Oricum nu-mi făceam vreo iluzie în ce privește agățatul, mersul acolo doar mi-a confirmat ipoteza. Clar prefer un club (of, discotecile de altă dată!) unde poți să dansezi, măi frate oarecum mai în largul tău.
Așa... am mai fost și în Mojo cu colegii de muncă, la karaoke, iar nu pot zice că m-am simțit excepțional, unde pui că probabil în ziua aia am luat gripa de la muncă. A fost amuzant cu cântatul (nu c-aș fi cântat nuuuu), dar nu mi-a plăcut că spre sfârșitul perioadei cât am stat acolo au dat-o pe cântături lălăite, de corazon, de dansat în pereche, moment în care n-aveam ce să mai dansez, deci am mai stat nițel și m-am tirat.
Cu fetele de la dansuri... Crama Templierilor, platou de 6 persoane, haleala multă și bună, atmosferă ok, ne-am simțit bine. Și acu, de 1 Martie ieșirăm la Beer O'Clock, cu intenția ca după să mergem să dansăm undeva, dar din participanți chiulangii am renunțat la partea asta și ne-am rezumat doar la bere (demențial de bună!)
De altceva parcă nu-mi mai aduc aminte, doar de o oarece depresie de primăvară care-a venit colac peste pupăză odată cu gripa, care încă nu m-au lăsat niciuna...
Meditații vag depresive legate de viitorul care nu-mi pare prea luminos și care necesită să schimb ceva, îmi bat capul la greu să găsesc o ieșire din fundătură...
O primăvară care a debutat fulminant cu vreme de toamnă târzie... nu chiar vesel, dar știu că în curând ploile astea vor aduce verdele la suprafață... și celelalte culori primăvăratice.
Și azi m-am lăsat dusă de fetele de la muncă la Portret de Femeie cu ie, nu-mi prea place poza din cale afară, dar nici așa de rea nu e, o să mi-o arborez aci pe blog, la naiba, o poză profi o să am și eu.
Poate mă mobilizez măcar să scriu mai des. Ceea ce ar însemna să-mi fac vreme să mai și gândesc mai des. Să mai meditez și eu la una-alta.
Comentarii