Mă gândeam de mult că ce haios e la noi în birou. Veselă pușcărie, yicea cineva, Liana, parcă, pe vremuri. Râdeam zilele astea a haz de necaz că am ajuns să vorbim mai rău ca tiriștii, că putem să le dăm lecții de glume porcoase lucrătorilor de la autobază. Deh, că cam așa e. Pentru niște finuți ce ne găsim, avem un limbaj de tot rahatul. Cum, ne-cum, vorbim ca la ușa cortului. cică așa ne descărcăm oarecum de nervi. Hm, poate, cine știe? dar cert e că te trezești că-ți vine să trântești expresii elevate d-astea și în afara cadrului "pușcăriei", și... nu bine este... este nu bine... bine este nu. Nașpa. Și unde pui că vorba aia, poate oamenii ăia, tiriști cinstiți de autobază poate chiar nu vorbesc în halul ăsta.
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii