Am citit azi un articolaș care poate da de gândit: http://totb.ro/in-ce-mai-crede-lumea-i-don%E2%80%99t-give-a-shit?utm_source=news-2012-11-02&utm_medium=email&utm_campaign=Campanie_02.11.2012 Ca în orice teorie, sunt aspecte pozitive, pe care cel ce-o susține le vede cu precădere, și alte aspecte mai puțin pozitive sau chiar negative, pe care le văd mai ales oponenții teoriei. De ce? pentru că orice teorie, de om fiind generată, are imperfecțiuni, este cu alte cuvinte omenească. Și testarea ei se poate face ducând-o la extreme. Iar validitatea ei de fapt e relativă, și anume doar într-un anumit context. Wow, ce exprimare pseudo-științifico-fantastică! Mă mir ce aberații născu mintea mea de om gripat. De fapt, ce naiba voiam sa spun? A, da. Că pe de o parte mi se pare oarecum ok chestia aia cu apatheismul, numai că doar ideea de apatie mi se pare respingătoare. Și cumva termenul pendulează între apatia asumată și cea leneșă, indolentă și egoistă. Iar extrema (negativă) a acestei atitudini poate fi rezumată cam așa: de la a nu-ți păsa dacă există sau nu ceva sau cineva (aici fiind vorba de Dumnezeu) până la a nu-ți păsa de absolut nimic e doar un pas - mare sau mic, depinde de om. De fapt, stând acum să scriu cuvintele astea în eterul biților, îmi dau seama că... bat câmpii. Să bem pentru bătutul câmpilor în lung și-n lat! Căci am un weekend petrecăreț pe seama altor sărbătoriți (eu merg deocamdată pe burtă, low profile, poate după ce iau leafa...)
Comentarii