Așa un ne-chef complet, total și absolut n-am mai avut de multă vreme. Astenii de primăvară? Poate, cine știe. Îmi place că i-a ivit soarele, că se topesc nămeții murdari de pe marginea drumurulor, că au început să ciripească vrăbii, guguștiuci, pițigoi, mierle și altel zburătoare cântătoare prin parc și la fereastră. Dar tot n-am chef de nimic. În perioada asta mai toate mi-au ieșit pe dos. Întâi - cursul de dans. M-am dus, pe 1 februarie, m-am înscris. Apoi au venit ninsori, vijelii etc și mai mult de jumătate din lecții nu s-au mai ținut. Așa că mi-a cam pierit cheful să mă duc degeaba și să pierd vremea. It sucks! Așa că o sa schimb, ori grupa, ori chiar și școala de dans. Mai văd. Deocamdată-s prea sictirită ca să iau o decizie bună. Apoi - jeanșii. Da, am două perechi de jeans, vechi amandouă, una răs-tocită de purtare, cusută pe ici pe colo prin părțile esențiale, oricum pe ducă. Așa că hai să-mi caut blugi. Și dă-i și caută și enervează-te. Pă da, majoritatea magazinelor au blugi strâmți, formă care nu mi-a plăcut și nu m-a avantajat nici măcar când eram mai slabă. Iar restul... ba prea largi, ba prea strâmți, ba prea strâmți pe cur și prea largi în talie, în orice caz, nimic care să mi se pară măcar hai, treacă-meargă. Și scumpi, și aiurea. Muma lor!
A mai răsărit un nene dintre cei cu site-urile, pentru care făcusem hotel-cameliei și hotel uranus. Doar că pe vremuri de vorbitul cu acest nene s-a ocupat Alex. Cam sucit și se răzgăndea cam mult, pentru gustul meu. Și a mai fost un episod, astă toamnă mă sunase, tot ca să-i fac un site pentru o stație de detoane (același de-acum), rămăsese că îl sun eu săptămâna următoare (cred că mă sunase în perioada de top 300), l-am sunat și... surpriză, "număr nealocat" sau ceva în genul ăsta mi-a zis robotul vodafone. I-am scris pe e-mail, n-a răspuns. L-am lăsat în treaba lui. Și iară că iar apare ca o boare. Și așa că tre' să-l sun și să ne întâlnim să discutăm, dar am un asemenea ne-chef încât oarecum sper să am parte iar de mesajul cu "număr nealocat". Ciudat, nu? Mai ales că-mi place să fac design de site-uri. De implementat, mai puțin, e drept, dar ce să-i faci?!
Comentarii
Nu pot scrie pe blogul meu despre persoane pe care nu le cunosc, oricat de cutremuratoare ar fi cazurile lor. Voi afisa link-ul catre blogul care prezinta povestea mamei dvs, voi afisa si bannerul. Dar: blogul meu nu este un site adecvat pentru mesaje umanitare, pentru acest scop exista multe alte bloguri si site-uri care au cititori cu mult mai multi (aici daca intra 10-15 oameni pe zi, multi fiind aceiasi).
Dumnezeu sa va ajute!