E o perioadă când toate-s varză - sau așa mi se pare mie. De la perioada de concedieri și demisii încoace toate-mi par vraiște. La serviciu e de-nțeles. Acasă, de când cu albinele, mierea, călătoriile inopinate de colo-colo, activitățile cu PP-ul, iar e varza tot, venim fiecare ca la hotel, daca apare vreun proiect din care să fie o șansă sa luăm bani suntem terminați, că n-avem timp... O agitație perpetuă, care - culmea - n-are direct legătură cu mine, ci cu Alex, dar, colateral, mă zăpăcește și pe mine. Bașca, avem de lucru, fiecare câte ceva mărunțișuri, iar hardul calculatorului meu s-a bușit, doar ca să ne facă în ciudă. O perioadă în care, orice planuri ți-ai face, peste 5 minute tre' să le re-faci, peste alte 5 iar și tot așa. Varză! De-asta săptămâna trecută n-am mai mers cu Alex la Liești la recoltatul mierii de rapiță, de-aia cred că nici weekendul ăsta nu mă duc... e ca curu'. Și, colac peste pupăză, aveam prin frigider adusă de Alex vreo 2 kile de urdă de capră, și-mi vine ideea să fac clătite umplute cu urdă. Fac eu aluatul, în care zisei eu în sinea mea hai să bag și o lingură de miere. Fatal! Dacă nu au ieșit niște chestii care se lipeau ca cleiul de tigaie... care se oarecum prăjeau pe-o parte , dar mai departe, la întors sau la scosul din tigaie se făceau muci, zdrențe, în orice caz orice altceva decât clătite. Așa că mi-am pus pofta-n cui. Am mâncat zdrențele prăjite (de gustoase, erau foarte gustoase, ce-i drept) cu ceva urdă. Dar prea mare plăcere nu pot să zic ca mi-a făcut. A, și azi dimineață, altă realizare: pun la încălzit frumușel supa de găină (e drept ca stătuse ea ceva vreme uitată prin frigider)... miroase cam ciudat... gust... bleah! acră, acrită, gust nașpa de stricat - zdup cu ea-n wc. Așa ca am mâncat copios și-n dimineața asta...
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii
si eu am urda de capra in frigider, mi s-a busit hardul si s-a stricat supa de rata...
toate-s varza si abia a inceput saptamana!
Nooo, alea au fost pretuite la maxim de cerberii din fatza usii (2 catele batrane)