Treceți la conținutul principal

Forfotă


După ce săptămâna trecuta toate erau varză, acum văd ca nota predominantă e de agitație-forfotă-multedefăcut.
În primul rând, avem miere de salcâm (cea de rapiță s-a vândut deja toată). Am vorbit cu prietenii cărora le zisesem deja de miere și se arătaseră interesați și țuști - dintr-un foc am "măritat" 12 kg. Am mai scris e-mailuri prin care anunțam toți amicii și prietenii și foștii colegi de pe la cele x foste locuri de muncă că m-am apucat de apicultură și că am miere de vândut.
La muncă. Parcă mi se părea mie că au apărut pe-aici figuri noi, care-au umplut din locurile goale... azi s-a confirmat. A fost o ședințucă în care Claudiu, pe lângă altele, i-a salutat pe noii-veniți și a prezis că de-acum începe o nouă viață pentru EVZ, mai glorioasă. A, și mai nou avem (adica editura Evenimentul și Capital are) un consilier israelian. Întrebare răutăcioasă cu premeditare: oare onorariul stimabilului consilier din Israel depășește suma salariilor economisite (prin dat afara și demisii) minus salariile nou-angajaților?
Cu ocazia mierii o să mă văd cu prieteni cu care nu m-am mai văzut de ceva vreme. Și tare mult mă bucur! Aseară m-am văzut cu Mirela, Virgil și Irinuca... Mâine ne-a dat Mădă adunare (vechii găști de la All) și abia aștept să-i revăd și să aflu care ce mai face...
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...
7 comentarii
Citiți mai multe