Treceți la conținutul principal

De sambata am devenit apicultori


Adica avem niște stupi, cu albine cu tot. Și i-am lasat la rapiță (cică mierea de rapiță e bestială... cristalizează imediat, dar mărunt, se face ca o cremă fină). Acu' să vedem ce-o ieși, cum ne-o merge...

Comentarii

Lecteriţa a spus…
daaa, stupii lasati langa lanul de rapita sunt belea!
bunica-miu avea stupi, noi , nepotii n-am invatat nimic despre apicultura.

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Valea Albă din Bucegi sau frica și adrenalina

Cum-necum, mai mult pentru că nu îmi imaginam cum e de fapt, m-am avântat cu gașca veselă de terranieni (că acolo ne-am cunoscut cu toții) la o excursie de o zi mai greuță. Și-a fost Bușteni - Valea Albă - crucea Caraiman - brâna Caraiman - cabana Caraiman - Jepii Mari - Urlătoarea - Bușteni. Prima porțiune, de cum am intrat în pădure și până aproape de poiana „La vedeață” a scos untul din nou, un soi de panta prostului cu mici zone de plat sau coborât. Ne-am cam făcut încălzirea, ca să zic așa. La intrarea în traseu i-am văzut pe cei de la Hai să socializăm, care mergeau la Mălăiești, adica aveam o vreme traseu comun. Cu avânt am depășit un pic punctul unde trebuia să o luăm la stânga, noroc că ne-am întâlnit cu niște băieți care mergeau la Coștila și ne-au atras atenția că trebuie să ne întoarcem puțin ca să întrăm în traseul de Valea Albă. Am regăsit traseul (nemarcat, da, e primul meu nemarcat din ultimii 10 ani, de când m-am apucat să merg mai mult prin munți). În cele din ur

Salina Turda și Rimetea de seară - Concediu 2017 ep.4

După noaptea furtunoasă am făcut greu ochi dimineața. Ne-am mocăit cu halitul, cu îmbrăcatul și cu strânsul bagajelor, am mai stat să ne luăm la revedere de la gazdă, care ne-a mai povestit despre cuptorul de pământ - pornind discuția de la vasul de lut cu gomboți, pe care un câine de stână reușise să-l spargă, pe când încerca să fure din el vreun gomboț. Apoi în fine pornirăm. Am pornit către Turda, la salină. Am ajuns după ceva vreme. Era full! Parcarea plină ochi, cu greu am găsit loc. În cele din urmă am reușit să ne luăm bilete de intrare șiiii.... tadam! am intrat. Mi-au plăcut galeriile-culoar până la mina în adâncime, m-a impresionat și adâncimea, și... tot. Cu toate că era răcoare bine - afară mureai de cald - a fost mișto. Am renunțat la lift că era o coadă de te lua amețeala, am preferat coborârea pe scări, care și alea erau super aglomerate, dar în cele din urmă am ajuns jos, la zona de distracție. Coadă la toate alea, nu m-a tentat nimic, am preferat să mai coborâm