De mai mult de-o saptamana am o stare aiuristica. Parca nimic nu-mi place, nu-mi prieste, sunt agitata fara rost. In plus, habar n-am ce vreau sa fac, sau mai bine zis cum sa ma adaptez celor ce se intampla in jurul meu si au legatura cu mine.
Cand parca se facuse liniste si ma linistisem si eu cu toate rele-bune din viatza mea, atunci hop! neprevazutul loveste din nou. asadar primesc o propunere de afaceri... si o propunere de reluare a unei povesti incheiate acum juma' de an... si niste vorbe/pretexte ale cuiva legate de dans... si niste balarii si incurcaturi cu facturile Avon... si un telefon neasteptat, o revedere in conditii inedite si amuzante...
Si la ce bun toate astea?! Nu pot sa nu ma intreb... Io ce naiba ar trebui sa fac?! Nu e vorba de niste chestii clare, de niste raspunsuri care sa fie de la sine intelese. Nu-i nici bine nici rau. Se poate si cu, si fara. Afacerea comporta multa munca, multa alergatura si riscuri, timp pierdut; desi imi doresc sa pun pe picioare o afacere (visul meu de ani de zile), nu vreau sa ma apuc de o treaba cu inima indoita si fara entuziasm din start. Sansa sau inca o fata-morgana? cine stie... eu una, nu. Alt gand fara rost... poveste de demult, meriti sau nu o noua sansa?! la naiba, cum sunt oamenii... mie nu mi-a trecut niciodata prin gand sa revin asupra unei chestiuni incheiate, ingropate... o fi bine, o fi rau? felul meu de-a fi e altul... prefer sa joc totul pe o carte, castig sau pierd, apoi partida s-a incheiat, totul sau nimic... caci, am constatat, si cand pierzi, pana la urma castigi ceva... sigur, nu inseamna ca asta e calea; poate dimpotriva... deci iata inca o pseudo-dilema, a fi sau a nu fi. Si inca un gand amorf si fara rost, legat de dans(atori)... o discutie ciudata... vorbe ce par a fi pretexte pentru nu se stie ce retragere din scena... sau de gandire prea in perspectiva, dar care nu ia in calcul situatia actuala, reala... colosul cu picioare de lut... people are strange, am mai spus asta... Inca un motiv de nemultumire, avon... incurcaturi si non-comunicare, alergatura... si zau, mi-e sila de atata agitatie, ma bate gandul sa o las balta si cu avonul asta. Si ultimul motiv de bataie de cap... o poveste absurda, fara viitor, in care nu stiu ce caut, de ce sunt inca acolo sau ce ar trebui sa fac.
Pe scurt, numai lucruri gri. nu e bine nici intr-un fel, nici in celalalt. si-atunci? mie imi place culoarea, contrastul, viatza, nu jumatatile de masura. Poate de fapt tocmai mi-am raspuns... Mi-e sila si sictir, m-as duce pe pustii departe-departe, intr-o lume mai clara, cu oameni care sa fie mai mult ei insisi, mai sinceri cu ei si cu ceilalti, o lume colorata, diversa, o lume vie...
Cand parca se facuse liniste si ma linistisem si eu cu toate rele-bune din viatza mea, atunci hop! neprevazutul loveste din nou. asadar primesc o propunere de afaceri... si o propunere de reluare a unei povesti incheiate acum juma' de an... si niste vorbe/pretexte ale cuiva legate de dans... si niste balarii si incurcaturi cu facturile Avon... si un telefon neasteptat, o revedere in conditii inedite si amuzante...
Si la ce bun toate astea?! Nu pot sa nu ma intreb... Io ce naiba ar trebui sa fac?! Nu e vorba de niste chestii clare, de niste raspunsuri care sa fie de la sine intelese. Nu-i nici bine nici rau. Se poate si cu, si fara. Afacerea comporta multa munca, multa alergatura si riscuri, timp pierdut; desi imi doresc sa pun pe picioare o afacere (visul meu de ani de zile), nu vreau sa ma apuc de o treaba cu inima indoita si fara entuziasm din start. Sansa sau inca o fata-morgana? cine stie... eu una, nu. Alt gand fara rost... poveste de demult, meriti sau nu o noua sansa?! la naiba, cum sunt oamenii... mie nu mi-a trecut niciodata prin gand sa revin asupra unei chestiuni incheiate, ingropate... o fi bine, o fi rau? felul meu de-a fi e altul... prefer sa joc totul pe o carte, castig sau pierd, apoi partida s-a incheiat, totul sau nimic... caci, am constatat, si cand pierzi, pana la urma castigi ceva... sigur, nu inseamna ca asta e calea; poate dimpotriva... deci iata inca o pseudo-dilema, a fi sau a nu fi. Si inca un gand amorf si fara rost, legat de dans(atori)... o discutie ciudata... vorbe ce par a fi pretexte pentru nu se stie ce retragere din scena... sau de gandire prea in perspectiva, dar care nu ia in calcul situatia actuala, reala... colosul cu picioare de lut... people are strange, am mai spus asta... Inca un motiv de nemultumire, avon... incurcaturi si non-comunicare, alergatura... si zau, mi-e sila de atata agitatie, ma bate gandul sa o las balta si cu avonul asta. Si ultimul motiv de bataie de cap... o poveste absurda, fara viitor, in care nu stiu ce caut, de ce sunt inca acolo sau ce ar trebui sa fac.
Pe scurt, numai lucruri gri. nu e bine nici intr-un fel, nici in celalalt. si-atunci? mie imi place culoarea, contrastul, viatza, nu jumatatile de masura. Poate de fapt tocmai mi-am raspuns... Mi-e sila si sictir, m-as duce pe pustii departe-departe, intr-o lume mai clara, cu oameni care sa fie mai mult ei insisi, mai sinceri cu ei si cu ceilalti, o lume colorata, diversa, o lume vie...
Comentarii