Treceți la conținutul principal

ganduri despre libertate


O discutie de luni seara mi-a readus in minte tema libertatii versus responsabilitate... era vorba de "pot sa fac orice atata vreme cat nu a intervenit casatoria sau un copil"... la care eu am replicat doar ca asta depinde de felul in care gandeste fiecare, si ca nu judec pe nimeni... fiind vorba de un subiect dificil, n-am mai dezvoltat discutia in sensul asta, dar imi pun in ordine gandurile aici.

Eu vad lucrurile asa: e bine sa nu sufoci omul drag incercand sa-l acaparezi, sa-l faci "al tau", mai bine ii lasi libertate... daca te place cu adevarat, atunci cand te va alege pe tine, va fi cu adevarat o alegere liber asumata; daca nu, asta este, inseamna ca nu era el acela care sa-ti poata fi alaturi.
In contextul de care vorbeam, o hartie nu inseamna mare lucru, e doar o hartie... cu oarecare valoare simbolica, la fel si o ceremonie religioasa... si nu ar trebui sa se substituie unul lucru mai profund. De ce ar fi diferita o relatie neoficializata de una trecuta pe la primarie sau pe la biserica? Ar trebui sa existe ceva adevarat, mai puternic decat formalitatile. Niste formalitati golite de sens si de continut nu pot fi mai puternice decat ceva adevarat. Acelasi lucru si in cazul unui copil... Nu e cazul sa fie folosit ca argument pentru a mentine o relatie care de fapt nu tine...

De fapt totul se rezuma la felul in care privesti libertatea. Orice lucru poate fi privit din multe perspective. Se poate spune ca ei, atunci cand te casatoresti iti asumi responsabilitati pentru ca esti sigur ca vrei sa ti le asumi - corect.
E ca in bancul cu rabinul la care vin 2 evrei care se certasera; isi spune primul varianta, rabinul asculta, si zice "ai dreptate"; vorbeste si al doilea, iai prezinta propria varianta, in contradictie cu a primului, asculta si incuviinteaza " Ai dreptate". Altul, care ascultase discutia, spune "Dar, Rabi, nu se poate sa aiba amandoi dreptate!", la care rabinul se gandeste si zice "Si tu ai dreptate!"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...