Treceți la conținutul principal

confirmari... alb-negru, gri, color?

de obicei se spune ca toamna se numara bobocii... iata ca anul asta, lucrurile se dezvaluie in decembrie... interesant cum vin confirmarile astea, la pachet... ma asteptam, dar era mai bine sa ma fi inselat in loc sa am dreptate... dar asa-i in tenis... lucrurile isi urmeaza cursul.
m-am hotarat. din ianuarie ma mut la alt job. o fi bine, o fi rau, se va vedea cu timpul. rien ne va plus.
in cealalta privinta, interesanta desfasurare, n-am ce spune... adio, dar nu de tot... amuzant. ma mir si de el, si de mine. dar ce rost are sa-mi fac probleme?! lucrurile sunt cum sunt, habar n-am ce voi face, ce voi gandi sau ce ma asteapta in viitor.
oricum, viitorul s-a dovedit a fi, cel putin in cazul meu, ca in povestirile cu final neasteptat. complet imprevizibil. si e foarte bine ca-i asa.
din nou, melodia asta care pare a fi leitmotivul vietii mele pentru ultimii 2 ani... "The wheel in the sky"...

si inca niste cugetari de seara, obosite si cam pesimiste... un moment de "fara busola"...
un moment de oboseala... zile ciudate... totul e amestecat, tristete cu veselie, veselie cu tristete, bine cu rau, rau cu bine... nimic nu e alb sau negru, totul e amestecat... eu sunt obosita si habar n-am ce sa fac. toata ziua de azi am avut o senzatie stranie ca orice-as face nu e bine... am anuntat ca plec... lucrurile au decurs fara probleme, (a naibii faptura e omu', mi s-a parut ca ma lasa sa plec mult prea usor... asa ca m-am simtit ciudat)... imi pare rau de oamenii pe care ii voi lasa in urma... si lor le-a parut rau... nu stiu, un sentiment tare aiurea... am fost si am semnat si contractul dincolo... si tot e aiurea. tot asa de aiurea ma simt si in cealalta privinta... De foarte multa vreme n-am fost in asa o ceatza. Eh, las' ca trece. O sa dorm si maine se vor vedea in alta lumina... poate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...