micutze aberatzii

N-am mai scris demult un blog "de stare". De ce-as fi scris? Scrii cand simti nevoia sa scrii, scrii cand cuvintele s-au "copt"... Vremuri schimbatoare, ba ploaie, ba soare, cald, zapuseala... miros de racoare, iarba si frunze verzi, pasari ciripitoare pe unde nu te-astepti, o veverita neinfricata care s-a oprit in mijlocul drumului si-apoi s-a dus sa manance alune din mana unui om de pe-o banca... O albina pe florile tigancii din statia de tramvai, vata de zahar roz pe batz... bujori... trandafiri. Am marturisit in repetate randuri ca-mi plac ploile de vara... As iesi afara chiar acum sa tzopai in ploaie, sa rad, sa dansez si sa cant in ploaie... Ploaie de soare...

Au trecut cele doua saptamani de cosmar in care doi colegi au fost lipsa. I-am tinut locul siviei, seretarul nostru de redactie, si pe chestia asta n-am mai avut o clipa libera, bizi-bizi rau de tot. Uf, am supravietuit, ziarul a iesit cu bine, ne-am descurcat. Dar oricum am acumulat oboseala, si ca de obicei in aceste situatii, am fost stresata, nervoasa, o mica pacoste, ce sa mai discutam. Dar acum gataaaa, reintru in ritmul pasnic din situatiile de ne-stres. A, si am avut de munca si extra, ca s-au intors de la corectura cartile trimise haaat demult. Da, pe chestia asta am ratat doua chestii la care mi-ar fi placut mult sa merg, respectiv caffe jazz nu-stiu-cum de la clubul taranului roman, si noaptea muzeelor. ei, dar lasa, ca doar n-o sa fie vesnic munca in draci, or sa mai fie si festivaluri de jazz si nopti ale muzeelor - desi, la ce imbulzeala a fost, mai bine ma duc intr-o zi normala, pe bani, dar macar nu stau la coada...

Soare, nor, ploaie, cald sau racoare.... si totusi e primavara... iar in zilele calde cu soare, e deja vara... A trecut Pastele, odihna si timp petrecut cu cei dragi... Au trecut ca vantul si ca gandul aceste zile libere... Cum as putea descrie cum am simtit zilele astea? hm, ca atunci cand, acum vreo daua sapatamani, intr-o zi de luni usor innorata, cand am plecat mai devreme de la serviciu, am trecut prin herastrau, si am vazut aranjamentele florale, combinatii dementiale de lalele cu nu-ma-uita, cu zambile, cu panselute, cu alte lalele pestrite, sau ciufulite, sau infoiate, in culori incredibile... o betie de culori, care impreuna, creau armonie. un tablou viu, frematator, cu aroma de iarba noua, de racoare, cu cateva raze fugare de soare. Get this widget | Track details | eSnips Social DNA Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

sunt saptamani in care pur si simplu trebuie sa faci multe multe chestii, sa te vezi cu multi oameni... asa au fost si zilele astea. cred ca doar lunea a fost linistita... marti m-am intalnit cu Ana C intai la o tacla mica, apoi am mers la dans... ieri ar fi trebuit sa ma vad cu Mirela sa mai barfim, dar imi iesise din minte ca tot ieri seara era petrecerea Ringier cu ocazia aniversarii a 175 de ani de la infiintarea trustului... asa c-am amanat intalnirea si m-am dus la party... apropo, foarte reusita! A fost intr-unul din studiourile Castel Film, undeva langa Ciolpani-Snagov... Atmosfera placuta, program artistic, mancare gustoasa si bautura buna... Si, fatza de petrecerile Mccann, aici s-a vazut ca se sarbatorea ceva... si ca erau prezenti oamenii companiei (aici te uitai in stanga, in dreapta si vedeai fetze cunoscute... la petrecerile mccann, cel putin in prima jumatate, majoritari erau... altii, clienti saufurnizori, in orice caz figuri straine...) a venit staff-ul internationa...

sunt unele zile in care toate sunt aiurea. singurul lucru reusit de ieri a fost trecerea prin parc in drumul spre casa. miros de iarba proaspat cosita, soare orbitor pe undele lacului, oameni, caini, pasari. verde, verde, verde crud, iarba, frunze, flori... panselutze multicolore... in rest... senzatia de "ce caut eu aici?". tare nu imi place senzatia asta... se apropie vremea despicatului firului in 4x4 exponential. pana atunci, mai vedem, mai vietuim. cum e omul... mereu e un ceva care parca parca scartzaie, un motiv cat de mic care nu te lasa sa simti o multumire deplina... in fine, sa lasam asta. n-am mai scris ceva consistent de multa vreme pe blog... n-am starea potrivita. lucruri se intampla, evenimente au loc, ganduri vin si trec, prieteni ne ies in cale... timpul trece ca un hotz de buzunare, fara sa-l simti...

Am fost sambata la Festivalul de comedie-improvizatie de la Teatrul Metropolis. Mare succes de public, in ciuda micilor scartzaieli organizatorice, inerente unei prime editii. Atmosfera incendiara, trupe in verva, risipa de imaginatie si de spontaneitate, multa, multa veselie, public de nota 10, pe scurt, o reusita. Mi-a placut foarte foarte mult, am reusit sa rezist pana la sfarsit, desi era sa capotez din cauza de somn chiar inainte de finala... Multa verva, mult talent, dezinvoltura... a fost ceva deosebit, ce sa mai vorbim!

muguri... pomi infloriti... ploaie de petale... verde crud... soare, soare... urzici si zeama de urzici... castraveti cu rosii si salata... miros de ploaie de primavara... un vant care s-a infoiat nervos... cald dar si racoare... soare si nor... culori. sunt cateva saptamani de cand pur si simplu ma bucur de primavara, de viatza. florile nu se intreaba de ce trebuie sa infloreasca, daca are rost, sau ce va fi... infloresc pur si simplu. va veni ea si vremea gandirii, candva, vremea asezarii lucrurilor si a intrebarilor, caci asa e in firea lucrurilor. dar acum e primavara, e soare, e viatza...