Au trecut cele doua saptamani de cosmar in care doi colegi au fost lipsa. I-am tinut locul siviei, seretarul nostru de redactie, si pe chestia asta n-am mai avut o clipa libera, bizi-bizi rau de tot. Uf, am supravietuit, ziarul a iesit cu bine, ne-am descurcat. Dar oricum am acumulat oboseala, si ca de obicei in aceste situatii, am fost stresata, nervoasa, o mica pacoste, ce sa mai discutam. Dar acum gataaaa, reintru in ritmul pasnic din situatiile de ne-stres. A, si am avut de munca si extra, ca s-au intors de la corectura cartile trimise haaat demult. Da, pe chestia asta am ratat doua chestii la care mi-ar fi placut mult sa merg, respectiv caffe jazz nu-stiu-cum de la clubul taranului roman, si noaptea muzeelor. ei, dar lasa, ca doar n-o sa fie vesnic munca in draci, or sa mai fie si festivaluri de jazz si nopti ale muzeelor - desi, la ce imbulzeala a fost, mai bine ma duc intr-o zi normala, pe bani, dar macar nu stau la coada...
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii