Treceți la conținutul principal

I'm alive... au, au, au!

Imi simt aproape fiecare muschi... La orice miscare, ceva doare... Nu am nici cea mai mica indoiala ca sunt vie (asta apropo de viata ca vis, visul ca viata), la cat ma dor toti muschiuletzii... Cum spunea cineva din cantonament "la antrenamentele lui justin, daca nu te doare, inseamna ca esti mort". Si cat imi e de ciuda ca n-am putut sa merg in cantonament de la inceputul saptamanii, ca toata lumea, ca sa parcurg toate antrenamentele, sa ascult toate informatiile despre dans... Da, e greu, e foarte greu... sambata, in timpul primului antrenament, credeam ca n-o sa mai pot... si totusi, am mai putut. asta imi place la sport in general, ca poti sa iti depasesti limitele. dintotdeauna mi-a placut sa imi depasesc limitele (de toate felurile), nu stiu exact de ce...
Aerul curat din Breaza... frig seara... gara fantomatica, parca din filmele cu vestul salbatic... dana, salvatoarea, zgribulita si ea de frig si frica, pe peron... vila, fetele, copchilasii si tineretul revolutionar... inghetzata si ceaiul cald... antrenamentele dure... shoppingul... dansul... petrecerea... gratarul... cantecele de drumetie... chitarile si orga... barfele de dupa miezul noptii... cafeaua de dimineata... un mic shopping... multa voie buna... si gata, s-a terminat... drumul zapusitor inapoi spre bucuresti... aer incins, forfota, praf... bucuresti.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...
7 comentarii
Citiți mai multe