De curând mi-am dat seama, sau am conștientizat, de fapt, diferența dintre varianta de a te lăsa dus pur și simplu de întâmplări, de unde se nimerește să te arunce valul, adică a fi ca un lemn dus de ape, lipsit de viață, de a nu avea absolut niciun control asupra a nimic, nici a propriei tale vieți, pentru că o decid alții (tu nedecizând nimic) și varianta de a te lăsa dus de curenți, pe care îi simți, știi că există, dar nu orbește, ci folosindu-te de acest simț ca să ocolești obstacole, ca să te avânți mai departe sau să stai liniștit până vine fluxul sau refluxul, înotând ca peștii în apă, într-o armonie vie...
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii