Mă gândeam la modul în care privim realitatea. Concret, la cum am perceput cântările celor de la ATGR față de alte cântări. Față de Padina cu Oxigen și alte nenumărate cântări cu gașca sau cu alte găști. Clar e ceva diferit, alt vibe, adică nu cel cu care sunt eu obișnuită și cu care rezonez mai ușor. Alea sunt mai gen să cântăm, să lălăim cu prietenii, să ne bucurăm pur și simplu. Celelalte sunt cumva între răgușeli cu prietenii și concert (de aici și aranjarea meselor și scaunelor ca la o sală de spectacol). Adică un pic mai forțat. Poate de aia îmi și ajung mai greu la suflet. Chit că interpretarea e bună, vocile ok, entuziasmul corului participanților nu e rău (adică poate chiar mai bun ca în alte ocazii) dar parcă lipsește ceva. Totuși, cu un pic de efort să nu mai fac vreo comparație cu altceva, de data asta la Diham am reușit să enjoy the moment. Deci se pare că multe (toate?) pornesc de la interpretarea personală și comparația cu altceva, nu neapărat cu acel ceva în sine așa cum este de fapt...
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii