Treceți la conținutul principal

distopie

Vineri m-a pus pe gânduri ceva ce-a spus Răzvan. Era încântat de piesa "între noi totul e bine". Şi vorbea elogios de interpretarea lui Marius Manole. Câteva clipe m-am înteebat care era Marius Manole, după care da, mi-am amintit că de cum am văzut-o pe bunică m-am întrebat dacă n-o fi el. Şi da, actorul şipoate încă ceva, not sure.
Sâmbătă seara mă apucase filosofarea şi despicarea firului în patru, de ce mi-a displăcut aşa mult piesa, cu toate că i-am prins mesajul și nu era deloc vreo prostie...
Cred că primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost grotescul, personajele caricatural-groteşti. Şi discursul urma aceleaşi legi. Doar că nu era ceva cumva un pic abstract sau aluzii era realitatea actuală, pictată exagerat şi grotesc, mult prea aproape de ce ne paşte. Probabil că grotescul îmi provoacă repulsie. Apar tot felul de "simboluri" gonflate ale lumii moderne: actorul, regizorul, jurnalista, revista "nu pentru tine"... o grămadă de noțiuni inversate (şi nu chiar) ca abia aştept să nu mă duc în concediu... şi unde nu te duci? la x (o stațiune poloneză), doar că s-a aglomerat, sunt tot mai mulți care nu se duc acolo....
Iar finalul "e mai bine pentru toți că nu ne-am născut" - doar de asta între noi totul e bine - e atât de dark... :  singura scăpare din lumea asta aberantă e să nu te naşti.
Prea mult gotesc, prea mult dadaism și postmodernism în același timp... pentru mine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...