Treceți la conținutul principal

1 Decembrie și Irina Sârbu

Cum am fost sucită și nehotărâtă ce puii mei să fac de 1 Decembrie, am ratat toate excursiile posibile și am rămas în București. Ceea ce nici nu e rău, m-am mai odihnit și eu pe săturate. Sperasem ca gașca noastră să se urnească cât să mai mergem pe-un munte, ceva... dar nu s-a întâmplat nimic.
Cu fetele dansatoarele vorbiserăm să mergem seara, de la 9, la concertul Irina Sârbu de la Godot.
Pe 30, care fusese tot zi liberă, dormisem până târziu, ne moșcăiserăm prin casă fără a face mare lucru și reușisem o plimbărică de seară dârdâită, căci era cam frig iar eu mă simțeam cam răcită și mă sufla vântul prin căciulă... Mă durea și genunchiul ca rezultat al drumeției la Mălăiești combinat cu naiba știe ce l-a apucat în ultima lună, tot soiul de dureri și înțepeneli. Așa că visul meu de a ieși la alergare în dimineața de 1 decembrie și la final să merg să casc gura la defilare a picat cu succes. Mă gândisem că poate merg la defilare oricum. Dar pe la 10 când m-am trezit mă simțeam nașpa și mă durea capul și n-aveam chef să mă trezesc și să ies în frig. Așa că am mai tras un puiuț de somn până pe la 11 și un pic.
Am văzut soarele și m-am ofticat, că aș fi vrut să fi fost deja ieșită și amplasată strategic pe la Arcul de Triumf, dar deh, aia era. Ce-i drept, parada începuse cu o oră întârziere, dar până mă mișcam eu se termina. Așa că am lăsat-o baltă, dar am rămas cu regretul. apoi am văzut că parte din gașca noastră, aripa Conu-Mimi-Vera-Cătă au fost la paradă (dar nu spuseseră pe grup nimic, mucles, să vadă doar ei parada!). M-au ofticat și ăștia. Apoi iar am frecat menta de-am ieșit din casă abia pe la ora 4. Ne-am plimbat tot așa, traseu scurt, am apucat să mănânc și apoi deja țuști ca să ajung la ora 8 la Godot.
Când am ieșit din metrou la Universitate, o mare de oameni. Abia am reușit să ies din metrou, cu greu am urcat scările spre ieșire, iar afară strada tot full de lume. Veniseră probabil să se benocleze la aprinderea luminilor.
Am ajuns la Godot, și m-am întâlnit chiar la intrare cu Cris și Rali. Maria venea ci mașina și era blocată în trafic. Așa că vreme de vreo oră, până să înceapă concertul, am stat la taclale, am băut vin (eu și Cris am optat pentru Floarea Soarelui rose, o alegere excelentă) iar Rali bere. A ajuns și Maria la fără un sfert povestind aventuri din trafic.
A început și concertul. Drăguț, nu extraordinar, căutasem și pe net înainte să văd cum cântă Irina Sârbu și mă edificasem. O voce plăcută, nu excepțională. Nouă în mare ne-a plăcut, dar Ralița a fost absolut nemulțumită și de voce, și de mișcarea scenică, și de replici, și de repertoriu. Mie repertoriul mi-a plăcut. Cu vocea am prins și eu niște note mai nereușite, le-am remarcat. Comparativ cu Maria Răducanu (feblețea lui Radu Slo), care să zicem că ar cânta și ea acest tip de repertoriu, e mult mai slabă. Adică cu siguranță se poate și mai bine, dar și mai rău. Personal nu îmi pare rău că am fost. Dar la un alt concert Irina Sârbu nu mai merg.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...