Cum de la ultima postare m-am luat mereu cu alte și alte chestii, am uitat iar să mai scriu pe-aici. Și iacătă că s-au adunat chestii.
De la job au zburat și ultimii colegi din creație care-ncotro. Am avut un sentiment tare bizar.Noroc c-a venit, ca director de creație o fată nouă, pozitivă, și urmează să mai vină și alții, rând pe rând. Hope so.
Acum două vineri, deci pe 21, am avut o zi infernală, cu dude din producție de la client, cu crize de nervi, cu ciudățenii. La ora 7:30 PM m-am dus, indiferent de ce grozăvii se mai desfășurau încă la job, la teatru, îmi luasem bilete la baletul modern Fresca, din cadrul FNT. O companie franceză și un spectacol vizual și sonor fantastic, minunat. Gesturi fluide, frumoase, toată atmosfera mi-a liniștit toți nervii, toată negativitatea adunată în cursul zilei. Între timp primeam mesaje de la serviciu, iar după spectacol am tras o fugă scurtă să fac ce se putea ca să terminăm cu nebunia pe weekendul ăla, și eram așa de bine dispusă că nici nu m-a deranjat. Am ajuns acasă și în juma de oră îmi făcusem bagajul pentru călătoria de a doua zi.
Sâmbătă, ziua următoare, stabilisem cu Andrei de la Arhiva de geografie și cu Flori că vin la excursia de la Bisoca. Flori venea cu mașina proprie și parlamentaserăm și umpluserăm mașina. Mai era un băiat cunoscut, Mihai fotograful, cunoscut tot de prin excursii și drumeții, și două fete pe care nu le cunoșteam, dar care și ele merseseră mult prin excursii. Asta pentru că autocarul era plin, iar Andrei acceptase ideea să ne ținem după ei. Și am plecat pe întuneric, la 6:30 de la Unirii. Pe drum am prins o frântură de răsărit, apoi soarele a fost ascuns de neguri, nori sau cețuri.
Cețurile ne-au acompaniat pe drum. Am mers întâi la Mânzălești, unde aveam în program să vizităm Piatra Albă de la Grunj şi canionul de sare din Platoul Meledic. Aici am avut multe cețuri și o burniță rece. Dar și care cu boi și priveliști inedite.
Apoi am mers spre Bisoca. De la un punct încolo, drumul era nasol iar autocarul abia mergea. Noi eram în spatele lui și nici nu puteam, dar parcă nici nu voiam să-l depășim, că nu știam pe unde să o luăm și unde să oprim. Așa că ne-am târâit ușor pe un drum vai de el prin ceață. Am sosit la Bisoca într-o ceață-burniță strașnică. Am intrat în curtea campusului Sfântu Sava, la avion și la un ceai cald făcut de nenea cel primitor care avea grijă de clădire în extrasezon.
Eram cu o oră în întârziere așa că s-a discutat dacă reușim să vizităm în timp util mănăstirea Poiana Mărului cât să apuce autocarul să coboare drumul ăla nasolul pe lumină. Unii nu s-au riscat, au rămas la autocar, alții, cei mai mulți, o pornirăm pe drumul spre Poiana Mărului. 4 km dus, 4 întors, poate ceva mai mult. La început cam deprimați, că mergeam ca orbeții prin ceață, nu vedeam prea multe și nici prea departe. Apoi, pe la jumătatea drumului, ceața a început să se ridice și să ne lase să vedem frumusețea deosebită a locului.
Drumul devenea tot mai frumos pe măsură ce coboram spre Poiana Mărului. Am ajuns și la mănăstire, foarte frumoasă de altfel, de lemn, n-am stat foarte mult acolo căci trebuia să ajungem înapoi la autocar iute.
Am băgat pas alert la întoarcere, și ne-am încadrat în timp. Am coborât pe ultimele raze de lumină. Apoi, la întoarcere, ne-am oprit în centrul Buzăului, la clădirea primăriei, renovată și tare frumoasă pentru poze în nocturnă.
De la job au zburat și ultimii colegi din creație care-ncotro. Am avut un sentiment tare bizar.Noroc c-a venit, ca director de creație o fată nouă, pozitivă, și urmează să mai vină și alții, rând pe rând. Hope so.
Acum două vineri, deci pe 21, am avut o zi infernală, cu dude din producție de la client, cu crize de nervi, cu ciudățenii. La ora 7:30 PM m-am dus, indiferent de ce grozăvii se mai desfășurau încă la job, la teatru, îmi luasem bilete la baletul modern Fresca, din cadrul FNT. O companie franceză și un spectacol vizual și sonor fantastic, minunat. Gesturi fluide, frumoase, toată atmosfera mi-a liniștit toți nervii, toată negativitatea adunată în cursul zilei. Între timp primeam mesaje de la serviciu, iar după spectacol am tras o fugă scurtă să fac ce se putea ca să terminăm cu nebunia pe weekendul ăla, și eram așa de bine dispusă că nici nu m-a deranjat. Am ajuns acasă și în juma de oră îmi făcusem bagajul pentru călătoria de a doua zi.
Sâmbătă, ziua următoare, stabilisem cu Andrei de la Arhiva de geografie și cu Flori că vin la excursia de la Bisoca. Flori venea cu mașina proprie și parlamentaserăm și umpluserăm mașina. Mai era un băiat cunoscut, Mihai fotograful, cunoscut tot de prin excursii și drumeții, și două fete pe care nu le cunoșteam, dar care și ele merseseră mult prin excursii. Asta pentru că autocarul era plin, iar Andrei acceptase ideea să ne ținem după ei. Și am plecat pe întuneric, la 6:30 de la Unirii. Pe drum am prins o frântură de răsărit, apoi soarele a fost ascuns de neguri, nori sau cețuri.
Cețurile ne-au acompaniat pe drum. Am mers întâi la Mânzălești, unde aveam în program să vizităm Piatra Albă de la Grunj şi canionul de sare din Platoul Meledic. Aici am avut multe cețuri și o burniță rece. Dar și care cu boi și priveliști inedite.
Apoi am mers spre Bisoca. De la un punct încolo, drumul era nasol iar autocarul abia mergea. Noi eram în spatele lui și nici nu puteam, dar parcă nici nu voiam să-l depășim, că nu știam pe unde să o luăm și unde să oprim. Așa că ne-am târâit ușor pe un drum vai de el prin ceață. Am sosit la Bisoca într-o ceață-burniță strașnică. Am intrat în curtea campusului Sfântu Sava, la avion și la un ceai cald făcut de nenea cel primitor care avea grijă de clădire în extrasezon.
Eram cu o oră în întârziere așa că s-a discutat dacă reușim să vizităm în timp util mănăstirea Poiana Mărului cât să apuce autocarul să coboare drumul ăla nasolul pe lumină. Unii nu s-au riscat, au rămas la autocar, alții, cei mai mulți, o pornirăm pe drumul spre Poiana Mărului. 4 km dus, 4 întors, poate ceva mai mult. La început cam deprimați, că mergeam ca orbeții prin ceață, nu vedeam prea multe și nici prea departe. Apoi, pe la jumătatea drumului, ceața a început să se ridice și să ne lase să vedem frumusețea deosebită a locului.
Comentarii