Sunt din când în când momente când te-apucă plictisul. Ai treabă, treburi, dar nu în locul/momentul în care ești, și nici nu poți pleca de-acolo ca să faci ceea ce îți arde buza să faci. E unul dintre cele mai enervante sentimente. Nu-i vorbă, se poate găsi ceva cât de cât care să-ți umple timpul, dar... nu e ce trebuie.
Iar azi e una din acele zile. Am niște corecturi de făcut cât de repede. Dar iată c-a intervenit ceva, o serbare în gașcă și trebuie să fac permutări de program - beutură în loc de alergare și corecturi. Mă cam sâcâie ideea asta. Deși n-ar trebui. Că oricum nu se știe cum va fi vremea, în fine, e bine să poți să-ți ajustezi din mers planurile. Mai vezi locuri noi - de astă dată zona Nicolae Grigorescu, mai bei o bere, te mai vezi cu prietenii. A, știu de ce mă sâcâie schimbările mai tare săptămâna asta. Eram cât pe ce să cumpăr o biclă de la o fată din grupurile de călătorii, dar pentru că n-am fost duminică în București, a vândut-o până s-apuc să ne vedem și să testez bicla. Of!
Oricum, faptul că de când i-am văzut anunțul m-a împins ceva să vorbesc cu ea înseamnă că ceva s-a mișcat în lenea și inerția mea, și că deja sunt mult mai ready să-mi iau biclă. Acum doar să dau de una SH bunuță și relativ ieftină - asta e de fapt problema... În fine... o să fie când o fi. Acum se pare că nu a fost să fie.
Mi-am mai luat niște cărți - două de Karl Ove Knausgard - „Lupta mea. Moartea unui tată” și „Lupta mea. Un bărbat îndrăgostit” sunt curioasă dacă or să îmi placă, în orice caz am înțeles din cronici că sunt scrise cu o sinceritate de-a dreptul deranjantă, iar personalitatea scriitorului ar fi de artist egocentric, de un egocentrism asumat și conștient. Chiar sunt curioasă. Apoi ieri mi-am mai luat autobiografia lui LN Tolstoi „Spovedanie”, care am impresia că o să îmi placă la nebunie - deși nu se știe niciodată... una e scriitorul, alta e opera lui.... Și „Mă numesc Roșu”, de Orhan Pamuk. Am citit deja una sau două cărți de el și mi-au plăcut, chiar dacă nu la nebunie.
În altă ordine de idei, mă tot sucesc și mă-nvârtesc... cum să mă înțolesc la nunta Terra Incognita - Răzvan și Corina - că vremea asta sucită și instabilă e ceva de groază... ba cald, ba frig, ba ploaie... și unde mai pui că am și concertul Postmodern Jukebok înainte, așa, ca să fie programul zilei plin de dă pe-afară.
Cred că am o stare de agitație interioară, ceva, o neliniște, o nemulțumire, o nu știu ce care răzbate prin tendințe de shopping, prin setea de călătorii... Mișcări tectonice profunde care nu se știe exaact ce vor genera - sper că nu un dezastru, ci ceva bun.
Iar azi e una din acele zile. Am niște corecturi de făcut cât de repede. Dar iată c-a intervenit ceva, o serbare în gașcă și trebuie să fac permutări de program - beutură în loc de alergare și corecturi. Mă cam sâcâie ideea asta. Deși n-ar trebui. Că oricum nu se știe cum va fi vremea, în fine, e bine să poți să-ți ajustezi din mers planurile. Mai vezi locuri noi - de astă dată zona Nicolae Grigorescu, mai bei o bere, te mai vezi cu prietenii. A, știu de ce mă sâcâie schimbările mai tare săptămâna asta. Eram cât pe ce să cumpăr o biclă de la o fată din grupurile de călătorii, dar pentru că n-am fost duminică în București, a vândut-o până s-apuc să ne vedem și să testez bicla. Of!
Oricum, faptul că de când i-am văzut anunțul m-a împins ceva să vorbesc cu ea înseamnă că ceva s-a mișcat în lenea și inerția mea, și că deja sunt mult mai ready să-mi iau biclă. Acum doar să dau de una SH bunuță și relativ ieftină - asta e de fapt problema... În fine... o să fie când o fi. Acum se pare că nu a fost să fie.
Mi-am mai luat niște cărți - două de Karl Ove Knausgard - „Lupta mea. Moartea unui tată” și „Lupta mea. Un bărbat îndrăgostit” sunt curioasă dacă or să îmi placă, în orice caz am înțeles din cronici că sunt scrise cu o sinceritate de-a dreptul deranjantă, iar personalitatea scriitorului ar fi de artist egocentric, de un egocentrism asumat și conștient. Chiar sunt curioasă. Apoi ieri mi-am mai luat autobiografia lui LN Tolstoi „Spovedanie”, care am impresia că o să îmi placă la nebunie - deși nu se știe niciodată... una e scriitorul, alta e opera lui.... Și „Mă numesc Roșu”, de Orhan Pamuk. Am citit deja una sau două cărți de el și mi-au plăcut, chiar dacă nu la nebunie.
În altă ordine de idei, mă tot sucesc și mă-nvârtesc... cum să mă înțolesc la nunta Terra Incognita - Răzvan și Corina - că vremea asta sucită și instabilă e ceva de groază... ba cald, ba frig, ba ploaie... și unde mai pui că am și concertul Postmodern Jukebok înainte, așa, ca să fie programul zilei plin de dă pe-afară.
Cred că am o stare de agitație interioară, ceva, o neliniște, o nemulțumire, o nu știu ce care răzbate prin tendințe de shopping, prin setea de călătorii... Mișcări tectonice profunde care nu se știe exaact ce vor genera - sper că nu un dezastru, ci ceva bun.
Comentarii