Treceți la conținutul principal

Ziua în care nu s-a întâmplat nimic

Sunt multe dintr-astea. De obicei zile mai de rahat, nu excepțional de nasoale, dar nici deosebite prin ceva bun. Voiam să trântesc un titlu mai „interesant - literar”: ziua în care soarele nu a răsărit. Dar e prea dramatic pentru conținutul ipotetic și posibil. Zile cenușii, zile în care n-ai chef, când te calcă ceva pe nervi de dimineață și-ți stică cheful. Dacă vii la muncă și cu un autobuz arhiplin, cari chestii grele și stai lipit de geam, într-un picior, murind și de cald și neavând cum să scoți vreo haină de pe tine că n-ai loc nici mâni... și eventual ai și o vagă senzație de disconfort fizic nu se știe de unde și de ce apărută... așa ar fi portretul robot al unei zile care e nașpa deși nu e nimic grav, nimic foarte negru.
dar lăsând la o parte zilele astea lipsite de semnificație, să trecem la zilele cu semnificație.
Am fost la Therme, mi-a plăcut partea de piscineală. Din apă pare mai mult, mai mare, mai frumos. De pe uscat, cam înghesuit. Dar cum am stat 90% din timp în apă, mă declar super mulțumită.
Am fost, la început de februarie, în Ciucaș. Am prins un weekend însorit, cald, frumos tare. Am avut și zăpadă, și un vânt foarte puternic pe creste care ne-a scurtat, împreuna cu gheața, călătoria. Hăhăială la cabană (cabana Silva de la Muntele Roșu), amuzament, foarte plăcut.
Am lăsat-o mai ușor cu activitățile extracuriculare ca să strâng la ciorap niște biștari pentru Barcelona, de vizitat obiectivele.
Am primit o invitație la care nu mă așteptam la botezul fetiței lui Florin, din păcate a trebuit să o declin.
Am tot zis că ne vedem cu Elena dar tot nu s-au aliniat planetele.
Unele dintre colaborări s-au activat, ceea ce mi-a ocupat unele seri, dar e de bine, ca or veni și roadele acestor munci - bine că Aramisul e pe tușă deocamdată, ăia îmi lipseau, cu deadline-urile lor inumane - tanti cu cărticelele ei nepretențioase și Geni, cu bannerele lui pentru site.
Altfel, încerc ca unele lucruri pe care le tot lăsam pe ultimul plan să le fac cât de cât periodic, ca să nu se mai adune atâta treabă. Singurul lucru pe care nu l-am reușit - dar mă mai străduiesc - e să scriu des. Iaca, nu-mi reuși. Nici măcar săptămânal. Am reușit însă să fac mărțișoare din fimo împreună cu Mitzi - și sunt tare mândră de asta. Că, na, am mai învățat ceva.
Am terminat de citit Trei într-o barcă - apropo de asta trebuie să scriu ceva altă dată, separat, iar acum citesc Pădurea norvegiană.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!