Da, am făcut o grămadă de chestii în ultimele luni, am avut o traiectorie foarte agitată, mă bucur că am reușit să fac multe chestii... Dar eu, eu unde sunt. Nu sunt. Parcă toate faptele și întâmplările m-au trăit pe mine, nu eu le-am trăit pe ele. Și sunt încă atâtea chestii de suflet pe care tot vreau să le fac și nu apuc, mereu vine ceva, o urgență, o colaborare, o neprevăzută și iar amân. Și așa trece viața, amânând lucrurule de corazon pentru urgențe externe, ale altora. Desigur, am ales să fac asta o perioadă, să pun un ban la ciorap pentru „retirement plan” ăla neclar și imperfect și greu de realizat... dar tare mi-e că de fapt îmi fur căciula. Că timpul de întors nu se-ntoarce. E drept că de trecut trece oricum... Dar, cujetând așa aberant ca de obicei... dau viața de azi pe o posibilă ipotetică siguranță de poimâine. Tricky. Dublă capcană, oricum o dai, ceva trebuie lăsat în plan secund sau terț sau hăăăt în fundul curții. Mama ei de viață, mereu alegeri, opțiuni, niciuna nu e o opțiune win-win, în toate obții ceva dar pierzi altceva... Echilibrul... da, l-am cam pierdut naiba știe pe unde... pe la Pastel, cred.
Deci cum sunt? Nemulțumită, cu stări destul de oscilante dar mai degrabă și mai des cu nuanțe depresive. Îmi sare țandăra des. Sunt obosită și tracasată. Simtă că-s obosită, că n-apuc să mă odihnesc, să îmi tihnească și mie schimbările astea... Și da, știu și de ce. Cu colaborarea asta, oricât de tentanți ar fi banii... nu mai ține. Scurta perioadă cât au fost ei prinși cu manuale a fost minunată, atunci simțeam și eu că sunt ok, că pot sa fac ce vreau, să mă duc când și unde vreau. Acuma canci! Nu pot să mă duc mai nicăieri că trebuie predat caietul elevului, că arde... da, arde așa de tare că de o săptămână și ceva de când am trimis primul pdf cu primele 15 pagini încă n-am primit corectura pe ele, nemaivorbind de restul. Și mi-e ciudă pe mine că-s proastă, fraieră și prea corectă de încerc să mă încadrez în termenele lor idioate și imposibile. Nu știu frate de ce fac așa. De ce în loc să mă pun pe mine și confortul meu pe primul loc... pun nu știu ce colaborare. 'reați ai dreaq cu melcii voștri!
Ok, bun, na că mi-am vărsat năduful. Bine. Ei, să vedem ce fac de-acum înainte ca să nu mai fie așa.
Deci cum sunt? Nemulțumită, cu stări destul de oscilante dar mai degrabă și mai des cu nuanțe depresive. Îmi sare țandăra des. Sunt obosită și tracasată. Simtă că-s obosită, că n-apuc să mă odihnesc, să îmi tihnească și mie schimbările astea... Și da, știu și de ce. Cu colaborarea asta, oricât de tentanți ar fi banii... nu mai ține. Scurta perioadă cât au fost ei prinși cu manuale a fost minunată, atunci simțeam și eu că sunt ok, că pot sa fac ce vreau, să mă duc când și unde vreau. Acuma canci! Nu pot să mă duc mai nicăieri că trebuie predat caietul elevului, că arde... da, arde așa de tare că de o săptămână și ceva de când am trimis primul pdf cu primele 15 pagini încă n-am primit corectura pe ele, nemaivorbind de restul. Și mi-e ciudă pe mine că-s proastă, fraieră și prea corectă de încerc să mă încadrez în termenele lor idioate și imposibile. Nu știu frate de ce fac așa. De ce în loc să mă pun pe mine și confortul meu pe primul loc... pun nu știu ce colaborare. 'reați ai dreaq cu melcii voștri!
Ok, bun, na că mi-am vărsat năduful. Bine. Ei, să vedem ce fac de-acum înainte ca să nu mai fie așa.
Comentarii