Ziua 6 a fost zi de lălăială prin Sarmisegetusa și Hațeg.
Ne-am trezit când am avut chef, ne-am lălăit cu micul dejun, am intrat în vorbă cu doi dintre cei care aveau grijă de copilașii fotbaliști, o doamnnă între două vârste și un domn în vârstă și plin de povești. De la ei am aflat despre grupul vorbitor de engleză că-s arheologi, canadieni, că au stat o lună și ceva și în ziua următoare pleacă, că copilașii aveau azi meci nu mai știu unde, destul de departe, ceva gen alba Iulia, la câteva ore de mers cu autocarul... Ne informăm și cu ce chestii ar fi de vizitat în zona Cheile Carașului... Nenea în vârstă era umblat mult și era chiar din zonă, ne-a recomandat câte ceva prin Cheile Carașului.
Apoi ne-am suit în mașină și ne-am dus prin Hațeg la vânătoare de sh-uri. În plan era să apucăm să vizităm nu știu ce biserică, of, ce lapsus... așa, Densuș, la întoarcere. Iar pe mine să mă lase la porțile Sarmisegetusei Ulpia Traiana, ca s-o vizitez, iar apoi să vin pe jos până la pensiune, timp în care ei s-ar fi apucat deja de fasolea cu ciolan la ceaun... Numai că planul de-acasă nu se potrivește cu cel din târg, la mocăiala noastră de gașcă mocăită au contribuit sh-urile bogate din Hațeg. Când am terminat turul, era deja cam târziu. Am decis să tăiem de pe listă Densuș. Cum ne întorceam noi cu prada bogată, pe drumul cu meri către Sarmisegetusa se vede clar, iar, venind ploaia dinspre munte. Și chiar se vedea, nu glumă! Renunț la vizitarea Sarmisegetusei pe ploaie și mergem direct la pensiune. Cum deschidem portierele - ploaie! De data asta a fost o ploaie strașnică, care a mai și durat destul de mult, nu cum a fost cea din ziua precedentă.
Ne-am plantat din nou în foișor, noi fetele ne-am spălat pe cap, apoi fiecare și-a căutat ceva de făcut. A fiert pe aragaz fasolea în două ape, au fost pregătite legumele, și cum a stat ploaia Baftă a spart lemne, apoi s-a făcut focul și s-a pornit ceaunul. Apoi a durat destul până s-a făcut faolea asamblată cu ciolanul în ceaun. Cât se făcea fasolea m-am și uscat pe cap, am și citit aproape jumătate de carte (Chinua Achebe - O lume se destramă). A fost gata când deja se lăsase întunericul... deja terminaseră de mâncat și arheologii, și copiii fotbaliști. Arheologii erau în vervă, se pozau în grup, pe urmă cred că s-au dus undeva într-una din clădirile pensiunii să petreacă.
Fasolea a fost foarte bună, băieții au fost foarte lăudați pentru meritele lor. La fel salatele de varză și de ceapă. Mimi a jucat ping-pong la masa din foișor ba cu Baftă, ba cu Conu... Între timp noi pileam la vinișor... S-a făcut târziu, ne-am dus la somn cu greu. Eu una m-am resimțit după fasole, dar se pare că am fost singura.
Cum a doua zi trebuia să plecăm, ca să nu ratez ocazia de a vizita Sarmisegtusa am stabilit să mă trezesc mai devreme și să mă dus per pedes la ora 10, s-o vizitez, iar când am terminat să-i sun să mă ia de-acolo. Condiția era să las bagajul făcut și doar cortul de strâns.
Ne-am trezit când am avut chef, ne-am lălăit cu micul dejun, am intrat în vorbă cu doi dintre cei care aveau grijă de copilașii fotbaliști, o doamnnă între două vârste și un domn în vârstă și plin de povești. De la ei am aflat despre grupul vorbitor de engleză că-s arheologi, canadieni, că au stat o lună și ceva și în ziua următoare pleacă, că copilașii aveau azi meci nu mai știu unde, destul de departe, ceva gen alba Iulia, la câteva ore de mers cu autocarul... Ne informăm și cu ce chestii ar fi de vizitat în zona Cheile Carașului... Nenea în vârstă era umblat mult și era chiar din zonă, ne-a recomandat câte ceva prin Cheile Carașului.
Apoi ne-am suit în mașină și ne-am dus prin Hațeg la vânătoare de sh-uri. În plan era să apucăm să vizităm nu știu ce biserică, of, ce lapsus... așa, Densuș, la întoarcere. Iar pe mine să mă lase la porțile Sarmisegetusei Ulpia Traiana, ca s-o vizitez, iar apoi să vin pe jos până la pensiune, timp în care ei s-ar fi apucat deja de fasolea cu ciolan la ceaun... Numai că planul de-acasă nu se potrivește cu cel din târg, la mocăiala noastră de gașcă mocăită au contribuit sh-urile bogate din Hațeg. Când am terminat turul, era deja cam târziu. Am decis să tăiem de pe listă Densuș. Cum ne întorceam noi cu prada bogată, pe drumul cu meri către Sarmisegetusa se vede clar, iar, venind ploaia dinspre munte. Și chiar se vedea, nu glumă! Renunț la vizitarea Sarmisegetusei pe ploaie și mergem direct la pensiune. Cum deschidem portierele - ploaie! De data asta a fost o ploaie strașnică, care a mai și durat destul de mult, nu cum a fost cea din ziua precedentă.
Ne-am plantat din nou în foișor, noi fetele ne-am spălat pe cap, apoi fiecare și-a căutat ceva de făcut. A fiert pe aragaz fasolea în două ape, au fost pregătite legumele, și cum a stat ploaia Baftă a spart lemne, apoi s-a făcut focul și s-a pornit ceaunul. Apoi a durat destul până s-a făcut faolea asamblată cu ciolanul în ceaun. Cât se făcea fasolea m-am și uscat pe cap, am și citit aproape jumătate de carte (Chinua Achebe - O lume se destramă). A fost gata când deja se lăsase întunericul... deja terminaseră de mâncat și arheologii, și copiii fotbaliști. Arheologii erau în vervă, se pozau în grup, pe urmă cred că s-au dus undeva într-una din clădirile pensiunii să petreacă.
Fasolea a fost foarte bună, băieții au fost foarte lăudați pentru meritele lor. La fel salatele de varză și de ceapă. Mimi a jucat ping-pong la masa din foișor ba cu Baftă, ba cu Conu... Între timp noi pileam la vinișor... S-a făcut târziu, ne-am dus la somn cu greu. Eu una m-am resimțit după fasole, dar se pare că am fost singura.
Cum a doua zi trebuia să plecăm, ca să nu ratez ocazia de a vizita Sarmisegtusa am stabilit să mă trezesc mai devreme și să mă dus per pedes la ora 10, s-o vizitez, iar când am terminat să-i sun să mă ia de-acolo. Condiția era să las bagajul făcut și doar cortul de strâns.
Comentarii