Deja vacanșa bate la ușă, mai e doar o săptămână și vreo două zile până la marea vacanță peripețoasă. An tot stat cu gândiri și răzgândiri în cumpănă, că voiam să merg și cu gașca, să merg și cu Elena la mare, și să ajung și la ziua Cristinei, care pică pe final de vacanță. Au fost și răsturnări de situație cu ziua Cristinei, că mu va fi sâmbătă, va fi chiar vineri și taman lângă Giurgiu... Cert e că după ce-am studiat profund mersul trenurilor, programul microbuzelor și al trenurilor particulare, concluzia a fost clară: las-o baltă, nu mai alerga de colo-colo, rămâi cu grupul inițial, Parâng - cheile carașului - cheile Nerei. Orice agitație e inutila ba și riscantă, cele de transport directe către București sunt la ore aiurea, celelalte presupun transbordări și multe ore de zi și de noapte pe drum, deci nu. Dacă tot n-am ce face, aia e, ne înghesuim 5 oameni cu bagaje pentru 2 săptămâni într-o mașină și cu Dumnezeu înainte. Ce o fi o fi.
Mi-am luat din Decathlon ce-mi mai trebuia, chestiile importante adică. Acum urmează liste listuțe din care o să tot tai până la strictul necesar, că bagaj mult n-avem unde să-l cărăm în mașină, și după aia și în spinare căcălău. Ieri mi-am recuperat cortul de la Dominic, la aproape un an, de la vacanța trecută de fapt, ocazie cu care am mai stat la taclale sub un cer ușor ploios. Azi după serviciu m-am decis să merg în Decathlonul Militari, și acolo a fost amuzant, întâi aud că mă strigă cineva -era Diana Marlais, era și ea la cumpărături cu un gagiu, m-am bucurat să o văd, dar nu m-am simțit destul de comunicativă să trăncănesc mai mult cu ea așa că m-am fofilat, și am stat îndelung în fața sacilor de dormit și a saltelelor cugetând ce să ieu, de care, cum, să nu fie nici greu, nici mare, nici scump. Și era tot acolo o doamnă cu părul roșu care tot așa se uita și se gândea ce să își ia... a intrat în vorbă cu mine - figura ei îmi era foarte cunoscută, am aflat mai apoi și de ce - și așa, vorbind și comparând ne-am luat amândouă același lucru - so saltea autogonflabilă și un sac de dormit junior - amândouă mici de înălțime, prețul mai avantajos, aia a fost. Și din vorbă-n vorbă zice că își ia sacul, salteaua și cortul pentru că merge la maratonul Bucegilor de rămân cu gura căscată de admirație, zic și eu că ce tare, eu nu merg la maraton, dar merg în Parâng, mai trăncănim nu mai știu ce, a, am întrebat-o cum de s-a apucat de maratoane, din vorbă-n vorbă aflu că are un grup cu care aleargă în Herăstrău, că stă în zonă, la un cartier distanță - și evident de asta o știam din vedere, am văzut-o de multe ori și în cartier, și în Herăstrău, facem schim de facebook-uri și rămâne să ținem legătura, poate ne adunăm la o alergare, poate un maraton alpin... lumea e mică și surprinzătoare!
Mi-am luat din Decathlon ce-mi mai trebuia, chestiile importante adică. Acum urmează liste listuțe din care o să tot tai până la strictul necesar, că bagaj mult n-avem unde să-l cărăm în mașină, și după aia și în spinare căcălău. Ieri mi-am recuperat cortul de la Dominic, la aproape un an, de la vacanța trecută de fapt, ocazie cu care am mai stat la taclale sub un cer ușor ploios. Azi după serviciu m-am decis să merg în Decathlonul Militari, și acolo a fost amuzant, întâi aud că mă strigă cineva -era Diana Marlais, era și ea la cumpărături cu un gagiu, m-am bucurat să o văd, dar nu m-am simțit destul de comunicativă să trăncănesc mai mult cu ea așa că m-am fofilat, și am stat îndelung în fața sacilor de dormit și a saltelelor cugetând ce să ieu, de care, cum, să nu fie nici greu, nici mare, nici scump. Și era tot acolo o doamnă cu părul roșu care tot așa se uita și se gândea ce să își ia... a intrat în vorbă cu mine - figura ei îmi era foarte cunoscută, am aflat mai apoi și de ce - și așa, vorbind și comparând ne-am luat amândouă același lucru - so saltea autogonflabilă și un sac de dormit junior - amândouă mici de înălțime, prețul mai avantajos, aia a fost. Și din vorbă-n vorbă zice că își ia sacul, salteaua și cortul pentru că merge la maratonul Bucegilor de rămân cu gura căscată de admirație, zic și eu că ce tare, eu nu merg la maraton, dar merg în Parâng, mai trăncănim nu mai știu ce, a, am întrebat-o cum de s-a apucat de maratoane, din vorbă-n vorbă aflu că are un grup cu care aleargă în Herăstrău, că stă în zonă, la un cartier distanță - și evident de asta o știam din vedere, am văzut-o de multe ori și în cartier, și în Herăstrău, facem schim de facebook-uri și rămâne să ținem legătura, poate ne adunăm la o alergare, poate un maraton alpin... lumea e mică și surprinzătoare!
Comentarii