da, cam asta e blogul, scrisul pentru mine. da, sunt sictirită în continuare. și o să mai tot fiu. până schimb ceea ce trebuie schimbat.
în plus față de motivele deja învechite, mai apar ici-colo tristețoidități episodice. da, luni după paști m-a sunat aura, tarziu, pe la 5 jumate cum că ei sun in piranha, cu maria, tode, mimi si conu. eu taman atunci ieșisem din casă la plimbarea de seară cu maică-mea. nu mi-a picat deloc bine, m-am ofticat, că tare m-aș fi dus dacă mă anunța careva mai din timp. căcat, cine să m-anunțe, am impresia că pentru ei sunt dead and gone, au și uitat că exist. deh, așa e când ești pui ce cuc al nimănui, nu dă nimeni doi bani pe tine. și mi-a venit iar nervu' ăla nașpa, gândul ăla urât cum că mai dă-i dracului, duc-se învârtindu-se cu toții.
alta din gama chestiilor enervante care îți pică cam amar a fost și cu amânarea evenimentelor de vineri- sâmbătă. Au picat aproape concomitent, și ieșirea cu colegii de vineri seara, și ieșirea la gratar cu fetele de la muncă de sâmbătă. mi-au lăsat un gust amar, că până la urmă arată cam acelați lucru: majoritatea și-au găsit alte chestii mai bune de făcut așa că totul s-a dus de râpă. fiecare pentru el, de fapt se pare c-a fost cam ei, daca nu-mi găsesc ceva mai bun de facut, ies cu astia. nu că vreau să petrec niște timp cu oamenii ăștia, și doar dacă intervine ceva renunț. și toate astea îmi clopoțesc a pieire, a ducă-se pe pustii.
Simgura chestie care-a rămas, floricică colorată și parfumată printre ruine - întâlnirea cu gașca de la dansuri. La care am ajuns târziu și nervoasă, tot din cauză de seviciu în publicitate, arz-o focul de mitomană. Păcat doar c-a durat cam puțin. Deh, asta e.
Nu-mi place de mine, de atâta stres și oboseală și nemulțumire nu mai sunt eu, îmi vine să sar la jugulară, totul mă scoate din sărite imediat, mă analizez și nu-mi place ce văd, trebuie să mă salvez. nu sunt atât de puternică încât să plutesc zen printre toate chestiile ne-bune, cum-necum mă afectează.
Mda.
Citesc Sorgul roșu. Foarte tare scris. Și halucinant de dur, sângeros, și incredibil de liric, e un amestec fantastic. Of, cât mi-ar plăcea să pot scrie așa! Dar deh, n-am așa talent. Io-s cu câte puțin din multe. Un pic de talent la desen, un pic de talent la scris. un pic de ureche muzicală. un pic de îndemânare manufacturieră. un pic de abilități tehnice. un pic de talent bucătăresc. un pic de talent la design. un pic de imaginație. niște picuri. pic, pic, pic. de toate și nimic. pe un's-o iau, ce să fac, puii mei.
în plus față de motivele deja învechite, mai apar ici-colo tristețoidități episodice. da, luni după paști m-a sunat aura, tarziu, pe la 5 jumate cum că ei sun in piranha, cu maria, tode, mimi si conu. eu taman atunci ieșisem din casă la plimbarea de seară cu maică-mea. nu mi-a picat deloc bine, m-am ofticat, că tare m-aș fi dus dacă mă anunța careva mai din timp. căcat, cine să m-anunțe, am impresia că pentru ei sunt dead and gone, au și uitat că exist. deh, așa e când ești pui ce cuc al nimănui, nu dă nimeni doi bani pe tine. și mi-a venit iar nervu' ăla nașpa, gândul ăla urât cum că mai dă-i dracului, duc-se învârtindu-se cu toții.
alta din gama chestiilor enervante care îți pică cam amar a fost și cu amânarea evenimentelor de vineri- sâmbătă. Au picat aproape concomitent, și ieșirea cu colegii de vineri seara, și ieșirea la gratar cu fetele de la muncă de sâmbătă. mi-au lăsat un gust amar, că până la urmă arată cam acelați lucru: majoritatea și-au găsit alte chestii mai bune de făcut așa că totul s-a dus de râpă. fiecare pentru el, de fapt se pare c-a fost cam ei, daca nu-mi găsesc ceva mai bun de facut, ies cu astia. nu că vreau să petrec niște timp cu oamenii ăștia, și doar dacă intervine ceva renunț. și toate astea îmi clopoțesc a pieire, a ducă-se pe pustii.
Simgura chestie care-a rămas, floricică colorată și parfumată printre ruine - întâlnirea cu gașca de la dansuri. La care am ajuns târziu și nervoasă, tot din cauză de seviciu în publicitate, arz-o focul de mitomană. Păcat doar c-a durat cam puțin. Deh, asta e.
Nu-mi place de mine, de atâta stres și oboseală și nemulțumire nu mai sunt eu, îmi vine să sar la jugulară, totul mă scoate din sărite imediat, mă analizez și nu-mi place ce văd, trebuie să mă salvez. nu sunt atât de puternică încât să plutesc zen printre toate chestiile ne-bune, cum-necum mă afectează.
Mda.
Citesc Sorgul roșu. Foarte tare scris. Și halucinant de dur, sângeros, și incredibil de liric, e un amestec fantastic. Of, cât mi-ar plăcea să pot scrie așa! Dar deh, n-am așa talent. Io-s cu câte puțin din multe. Un pic de talent la desen, un pic de talent la scris. un pic de ureche muzicală. un pic de îndemânare manufacturieră. un pic de abilități tehnice. un pic de talent bucătăresc. un pic de talent la design. un pic de imaginație. niște picuri. pic, pic, pic. de toate și nimic. pe un's-o iau, ce să fac, puii mei.
Comentarii