Ploaie caldă. Da, bine, e și vânt, dar ia mai dă-l naibii, ignore it. Ramuri înflorite. Petale roz deja scuturate pe jos. Ciripituri fel de fel. Da, și de ceva timp s-au întors și graurii din mini-zoo din spatele blocului. Păi da... Avem porumbei, care din doi s-au făcut cine știe câți, înainte să vină primăvara erau 7... Vrăbii căcălău, uneori agitate și certărețe. Mai trec și ciori, dar nu foarte des. Mierle, din când în când. Pițigoi, rar de tot. Și tot așa, rar, aterizează pe copacul uscat și tăiat ciocănitori de diverse mărimi și culori, ciocănesc după insectoizi prin trunchiul vechi. Câini, pisici, asta e de la sine înțeles.
Actualizare duminicală. Azi ploaia e mai scârboasă, rece, cu vânt (era să zic cu dinți). Dar corcodușul care înflorește discret sub fereastră nu se sperie și înflorește văzând cu ochii. Așa e, viața e făcută din mii și mii de chestii mărunte, mari, de toate. Contează cu ce ochi o privești, cu ce inimă. Așa sunt oameni care văd frumosul în micile mii de chestii, așa sunt alții care nu văd altceva decât ce le lipsește, așa sunt alții care văd totul murdar, care reușesc să murdărească totul în jurul lor. Deh, oameni...
Ieri m-am delectat contemplând trecător mâțișorii explodați, plini de polen. Arătau cam așa
(sursa imaginii: http://petrudamsaphoto.blogspot.ro/2009/04/dezmortire.html)
Comentarii