Minciunian

Minciunianul este un exemplar ieșit din comun prin îndemânarea deosebită în mânuirea vorbelor. Tipic mitoman, vrea să apară în fața celorlalți impresionant. Cum biografia sa nu are nimic deosebit, se apucă și brodează povești credibile pe acele părți care nu pot fi foarte ușor verificate. De fapt, cu cât mai anostă și mai jalnică îi e viața, cu atât mai colorată și mai palpitantă va fi povestea vieții lui.
Poate vrea să pară un erou căzut, un luptător, un om care a suferit mult din motive onorabile și admirabile. Creează în mințile celor care îl ascultă lumi paralele cu realitatea, oarecum verosimile. Prin repetare iar și iar, ajunge chiar și el să se convingă de realitatea rolurilor pe care le joacă, astfel devenind sincer în minciuna sa - pentru că se transpune complet în pielea personajului de sine inventat.

Suspiciuni încep să apară în mintea ascultătorilor abia după câteva întâlniri. Apar mici neconcordanțe, unele afirmații se cam bat cap în cap... E normal când nici tu nu mai știi ce e minciună și ce nu din ce spui... Roluri din diferite piese imaginare se contrazic... Ba se laudă că e semivegetarian, dar cînd vine vorba să mănânce, o masă fără carne e ca și cum n-ar fi... O nevastă i-a murit, însărcinată fiind, într-un accident de mașină în Italia... amănunt care apoi se modifică... ba e italiancă, psiholog la poliție, ba e româncă, ba când îl întrebi cum s-a simțit când cineva drag i-a murit vorbește de un camarad de arme... Așa e, poveștile brodate ad-hoc pentru a impresiona o anume persoană se amestecă cu altele mai vechi... Lumea minciunianului este o orgie de povești inventate, unele mai vechi, unele mai noi, unele pentru toată lumea, unele doar pentru unii... Și nu e vorba doar de povești nevinovate și inofensive, posibile reminiscențe ale copilăriei (ca deh, unii poate n-au ieșit din etapa respectivă, iar nevoia de a crea povești care să-i facă eroi e de înțeles, poate, în cazul lor), ci de povești care manipulează, vor să te facă să crezi că albul e negru și invers... pentru ca minciunianul să obțină controlul absolut al situației. Tind să cred că victimele preferate sunt femeile (de preferință blonde). Îi plac provocările, așa că probabil când dă de una ceva mai isteață se dă peste cap s-o amețească de tot cu poveștile sale, probabil pentru satisfacerea orgoliului său nemăsurat. Dar, la ușurința cu care minte, natural, inventând fapte, istorii, întâmplări, la fel de normal precum respiră, nu cred să se limiteze la femei. Doar talentul trebuie să se manifeste!

El, minciunianul, pornește de la premisa că e un om deosebit și toată lumea trebuie să îl ia în seamă. Și pentru asta, fiecăruia îi toarnă orice gogoși intuiește că s-ar putea să creadă respectivul (mă rog, respectiva, în mod special). Are un simț natural de a "mirosi" oamenii, și în funcție de ce spun aceștia le îndrugă chestii pe care aceștia ar fi înclinați să le creadă. Din nefericire pentru credibilitatea propriilor povești (și din fericire pentru interlocutorii creduli), la băutură se dă de gol, îngroașă excesiv tușele, uită amănunte, dă amănunte care nu se potrivesc cu altele mai demult spuse... Dar dincolo de erorile de la îmbinarea poveștilor sale între ele și cu realitatea... apare mereu o fractură între vorbe și fapte. Pur și simplu, ceva nu se potrivește și la început nu înțelegi ce, de ce, unde scârțâie.

Așadar, când aveți neșansa de a vă întâlni cu un minciunian, nu veți ști imediat că exemplarul din fața voastră este un minciunian. Dar, dacă soarta face ca drumul vostru la un moment dat să se intersecteze la mai mult de o bere și să aveți de-a face în vreun fel cu el, vă veți putea da seama de fals doar uitându-vă la cât de mare este distanța dintre vorbe și fapte. Și la cea dintre imaginea pe care și-o creează din vorbe și la ce este el de fapt. Nu vă lăsați trași pe sfoară, căci veți regreta. Escrocheria e o artă pe care respectivul o stăpânește bine, și în ciuda unei posibile impresii inițiale neplăcute, știe și poate să își folosească șarmul în așa fel încât să anestezieze suspiciunile.

Nicio asemănare cu realitatea nu este întâmplătoare. Modelul minciunianului a fost inspirat de C.Ș. din T. (mare om, mare caracter). M-aș fi lipsit bucuroasă de o astfel de experiență, care strică părerea despre oameni în general... dar cum altfel n-aș fi crezut în ruptul capului că așa ceva există... tot răul spre bine.