Treceți la conținutul principal

DTP-ul se întoarce

Sucită mai e viața asta!
Timp de 15 ani am făcut tehnoredactare și DTP, uneori și ceva chestii de grafică pentru print (pliante, mape cu ștanță, flyere, cărți de vizită, sigle bannere și alte d-astea), iar în ultima vreme design pentru web (și realizarea site-urilor respective pe partea de html, în Dreamweaver; de animații în Flash se ocupa Alex). Iar de la începutul anului ăstuia, grație politicii de personal de la Capital, m-au trecut pe editare video. N-a fost ușor, că, deh, e o meserie nouă, cu care n-aveam tangențe. Dar ușor-ușor am învățat și, la nivel de ce se cere aici, ma descurc relativ binișor.
Booon! Deci se cheamă că pusei DTP-ul în cui. Mai ales că n-am mai avut nicio colaborare, niciun proiect pe tema asta. Am făcut webdesign, am reușit să fac grafica pentru două site-uri, care a fost și impementată, de mine și de Alex în copoducție (www.eucontabil.ro și www.hotel-cameliei.ro).
Ei, dar cum anul ăsta e sucit cât cuprinde și plin de neprevăzut...
La Capital, după plecarea mea la editare video și concedierea Cristinei și-a Silviei, rămăseseră trei tehnoredactori: Eugen, George și Sorana. Sorana le-a făcut tuturor o surpriză și a rămas însărcinată... iar de curând a intrat în concediu medical... La Capital au rămas doar Eugen și George, taman în pragul începerii lucrului la Top 300. Așa că... Deocamdata doar pentru ziua de joi m-am întors la DTP... iar când pornește Top 300 probabil nici nu voi mai apuca să mă ocup de editarea video.
DTP-ul lovește din nou! Și încă o fază haioasă, a sunat azi un băiat care-l căuta pe Alex pentru DTP pentru o broșură... poate o ieși vreo colaborare. Și dacă nu, tot e amuzantă coincidența...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...