Atât aveam de când eram împreună. Am hotărât să facem pasul într-o relație serioasă în martie 2008... Și, deși nu mă așteptam să dureze (în primul rând din cauza firii mele dificile), a fost minunat. Dacă mă gândesc bine, de fapt ne-am cunoscut acum patru ani, la mijlocul lui august 2008, doar că atunci a avut multe ezitări și n-am început o relație... Abia după un timp s-a convins că ar trebui să fim împreună... Am avut și momente de cumpănă, am avut și greutăți, dar le-am depășit. Iar anul acesta, de câteva luni încoace, chiar începuserăm să avem speranțe că vom putea să ieșim la liman. Luaserăm stupii, iar toată mierea pe care am scos-o o vînduserăm, și era loc și pentru mai mult. El era fericit că găsise în sfârșit niște oameni care gândeau ca el, se înscrisese în Partidul Pentru Patrie și se implicase serios, participa la diferite acțiuni și spera ca așa, împreună cu ei să poată face ceva care să schimbe situația în care se află țara din cauza conducătorilor corupți și a sistemului lor vicios si viciator. Și-a făcut prieteni buni, prieteni de gândire, care au ajuns să îl cunoască și să țină la el. Cum ar fi Eugen de la Baricada.wordpress.com, cu care a vorbit multa vreme, și au apucat să se întâlnească abia acum vreo două săptămâni, ca să-i dea materialele strânse pentru "Carte pentru frate"... și uite cum e viața asta... ajungi sa cunoști pe cineva, un OM... iar apoi, într-o clipă, acel om nu mai e. Mulți dintre cei care l-au cunoscut cu adevărat și dintre cei care l-au cunoscut în ultimul timp au fost puternic afectați de moartea lui Alexandru. De mine ce să mai spun, am ajuns la concluzia că, deocamdată, voi scrie amintirile mele despre Alex în episoade. Sunt multe, multe de spus pentru că era un om minunat, bun, iubitor, dar dificil de multe ori, și mulți oameni care l-au cunoscut la diferite momente au cunoscut doar câte o fațetă a lui. Și cred că merită să-i întregesc imaginea, atât pentru amintirea lui în sufletul meu, cât și pentru toți cei care l-au cunoscut cât de puțin. Probabil mulți vor fi surprinși că Alex, razvratitul, Mărunțelul, Sandu pe care îl știau era cu mult mai OM si mai complex decât au crezut ei.
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii