mlm? ce .... mai e și aia? ei, nește chestii denumite pompos multi-level-marketing. model hamerican, mâncaț-aș! e o chestie foarte mare. adica șmecheră. pentru ăia de-o inventară, și pentru unii mai „habotnici“. nu zic că-i ceva rău. doar că nu-i cazul sa ne pierdem mințile de fericire c-am găsit rețeta succesului. da’ ce-mi veni să bat câmpii despre mlm-uri? păi dădui vineri peste unu’ și îmi fu servită o prezentare.
așaaa, și-atunci am făcut (din nou) conexiuni între diversele mlm-uri pe care le-am adulmecat în viața asta: amway, herbalife, avon, oriflame și acum, iată, nu skin.
toate se bazează pe un ceva-minune (produsele cele mai..., tehnologiile cele mai... rețeta de afacere cea mai... și așa mai departe). și, colac peste pupăză, după ce au toate aceste chestii unice și irepetabile și minunate, te mai pot face să te și îmbogățești! cum? intrând în afacere (pentru majoritatea se plătește o sumă la înscriere, care-ți ofera access la diverse chestii, eventual niște produse și desigur multă maculatură cu diverse informații despre ce și cum să faci). și ți se „garantează“ că dacă faci cu sfințenie și neabătut ce ți se spune, în x timp (care depinde numai și numai de tine) vei ajunge la nu’ș ce nivel și vei câștiga z bani. pentru asta, nu trebuie decât să vorbești cu n+1 persoane, adică să-ți suni toți prietenii, cunoscuții, necunoscuții, dușmanii și rudele și să le prezinți „afacerea“. și, dacă reușești să aduci să se înscrie x persoane, deja ai garantat un venit rezidual etc, etc. cul! simplu ca bună ziua! și toți vom fi în vreo afacere, toți vom cumpăra și vinde niște chestii minunate, deci vom fi sănătoși, frumoși, machiați și bogați! un mapamond de vânzători. și câțiva fraieri care n-au vrut să se înscrie în afacerile mlm care na, or să producă acele multe chestii extraordinare, muncind ca sclavii 100 de ore pe săptămână pe un salariu de mizerie, drept pedeapsă că n-au vrut să fie bogați și mlm-iști. dar daca și fraierii ăia se vor deștepta? atunci cine va mai produce toate minunile alea? am găsit! răspunsul e la îndemână! roboții! ce mai, visul american! toată lumea face prezentări de afaceri, cumpără, consumă, nimeni nu muncește și toți sunt bogați! o lume bazată pe consum, consum și iar consum în demență.
Oricum, din câte am văzut, toate afacerile tip mlm se bazează dacă nu pe o minciună, măcar pe o exagerare a calităților produsului-tehnologiei-serviciului, apoi pe dorința omului de a avea mai mult, de a fi mai bogat (chiar ți se recomandă să te gândești la ce-ți dorești mai mult ca să te determini singur/ă să activezi în rețea mai cu spor), de a ieși din capcana serviciu-timp-bani. de fapt, faci același lucru, dar pentru alții, și ai impresia c-ai scăpat, deși... tot castele de nisip construiești. și, în plus, nici nu-i chiar așa de simplu să-ți faci acea rețea suficient de mare încât să-ți „garanteze“ faimosul câștig rezidual... o auto-iluzionare, până la urmă. sigur, sunt destui și cei care reușesc să facă bani frumoși din astfel de afaceri. dar probabil tre’ să nu-ți pui prea multe întrebări, să faci exact ce ți se spune ca un roboțel cuminte și să ai și-un dram de noroc, precum și nervi tari (pentru a suporta zecile, sutele, poate chiar miile de refuzuri).
în fine, când m-am apucat să scriu chestia asta aveam o idee relativă despre ce voiam să spun, dar m-am rătăcit pe parcurs și-acu n-am concluzie. da’ poate nici nu trebuie. mai ales c-aici la serviciu e o căldură nebună, de simt cum mi se topesc creierii, așa că nu mai risc să zic nimic.
așaaa, și-atunci am făcut (din nou) conexiuni între diversele mlm-uri pe care le-am adulmecat în viața asta: amway, herbalife, avon, oriflame și acum, iată, nu skin.
toate se bazează pe un ceva-minune (produsele cele mai..., tehnologiile cele mai... rețeta de afacere cea mai... și așa mai departe). și, colac peste pupăză, după ce au toate aceste chestii unice și irepetabile și minunate, te mai pot face să te și îmbogățești! cum? intrând în afacere (pentru majoritatea se plătește o sumă la înscriere, care-ți ofera access la diverse chestii, eventual niște produse și desigur multă maculatură cu diverse informații despre ce și cum să faci). și ți se „garantează“ că dacă faci cu sfințenie și neabătut ce ți se spune, în x timp (care depinde numai și numai de tine) vei ajunge la nu’ș ce nivel și vei câștiga z bani. pentru asta, nu trebuie decât să vorbești cu n+1 persoane, adică să-ți suni toți prietenii, cunoscuții, necunoscuții, dușmanii și rudele și să le prezinți „afacerea“. și, dacă reușești să aduci să se înscrie x persoane, deja ai garantat un venit rezidual etc, etc. cul! simplu ca bună ziua! și toți vom fi în vreo afacere, toți vom cumpăra și vinde niște chestii minunate, deci vom fi sănătoși, frumoși, machiați și bogați! un mapamond de vânzători. și câțiva fraieri care n-au vrut să se înscrie în afacerile mlm care na, or să producă acele multe chestii extraordinare, muncind ca sclavii 100 de ore pe săptămână pe un salariu de mizerie, drept pedeapsă că n-au vrut să fie bogați și mlm-iști. dar daca și fraierii ăia se vor deștepta? atunci cine va mai produce toate minunile alea? am găsit! răspunsul e la îndemână! roboții! ce mai, visul american! toată lumea face prezentări de afaceri, cumpără, consumă, nimeni nu muncește și toți sunt bogați! o lume bazată pe consum, consum și iar consum în demență.
Oricum, din câte am văzut, toate afacerile tip mlm se bazează dacă nu pe o minciună, măcar pe o exagerare a calităților produsului-tehnologiei-serviciului, apoi pe dorința omului de a avea mai mult, de a fi mai bogat (chiar ți se recomandă să te gândești la ce-ți dorești mai mult ca să te determini singur/ă să activezi în rețea mai cu spor), de a ieși din capcana serviciu-timp-bani. de fapt, faci același lucru, dar pentru alții, și ai impresia c-ai scăpat, deși... tot castele de nisip construiești. și, în plus, nici nu-i chiar așa de simplu să-ți faci acea rețea suficient de mare încât să-ți „garanteze“ faimosul câștig rezidual... o auto-iluzionare, până la urmă. sigur, sunt destui și cei care reușesc să facă bani frumoși din astfel de afaceri. dar probabil tre’ să nu-ți pui prea multe întrebări, să faci exact ce ți se spune ca un roboțel cuminte și să ai și-un dram de noroc, precum și nervi tari (pentru a suporta zecile, sutele, poate chiar miile de refuzuri).
în fine, când m-am apucat să scriu chestia asta aveam o idee relativă despre ce voiam să spun, dar m-am rătăcit pe parcurs și-acu n-am concluzie. da’ poate nici nu trebuie. mai ales c-aici la serviciu e o căldură nebună, de simt cum mi se topesc creierii, așa că nu mai risc să zic nimic.
Comentarii
corect!
sau cum ar zice băieții de la Bud Light: true! true!
gogoși umflate pentru fraieri/ere fără minte.