Treceți la conținutul principal

murakami, caranfil si mici aberatii de pub


weekendul asta am adaugat inca doua lucruri care imi plac pe rabojul micilor bucurii ale vietii: cronica pasarii arc si totul e tacere. imi place mult murakami... e adevarat, am citit doar putine carti de-ale lui, dar nu asta e ideea. ce-am citit de el, mi-a placut. iar cronica pasarii arc chiar m-a prins. n-am mai putut s-o las din mana. am terminat-o vineri seara. o prietena de la dansuri spunea ca murakami e depresiv. hm, nu mi se pare. vesel nu e, cu siguranta, dar depresiv... iar totul e tacere m-a surprins placut. foarte placut. de mult n-am urmarit un film cu asa placere.
sambata seara am iesit la o bere si o sageata cu alistair. speram sa vina si dana, dar vad ca nu si-a invins oboseala si comoditarea... alex s-a distrat de minune, si-a gasit coechipieri de darts, la inceput a mancat bataie, dupa aceea a inceput sa castige... alistair n-a avut chef sa se bage in seama cu tipii care jucau darts, mai ales ca era si-un conational de-al sau pe-acolo... cam fum, cam mult fum, spre final nu mai puteam respira de-atata fum... carciuma s-a golit in trei randuri, apoi de fiecare data a venit un nou val de consumatori fumatori... bag de seama ca romanului ii place mult fumul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Valea Albă din Bucegi sau frica și adrenalina

Cum-necum, mai mult pentru că nu îmi imaginam cum e de fapt, m-am avântat cu gașca veselă de terranieni (că acolo ne-am cunoscut cu toții) la o excursie de o zi mai greuță. Și-a fost Bușteni - Valea Albă - crucea Caraiman - brâna Caraiman - cabana Caraiman - Jepii Mari - Urlătoarea - Bușteni. Prima porțiune, de cum am intrat în pădure și până aproape de poiana „La vedeață” a scos untul din nou, un soi de panta prostului cu mici zone de plat sau coborât. Ne-am cam făcut încălzirea, ca să zic așa. La intrarea în traseu i-am văzut pe cei de la Hai să socializăm, care mergeau la Mălăiești, adica aveam o vreme traseu comun. Cu avânt am depășit un pic punctul unde trebuia să o luăm la stânga, noroc că ne-am întâlnit cu niște băieți care mergeau la Coștila și ne-au atras atenția că trebuie să ne întoarcem puțin ca să întrăm în traseul de Valea Albă. Am regăsit traseul (nemarcat, da, e primul meu nemarcat din ultimii 10 ani, de când m-am apucat să merg mai mult prin munți). În cele din ur

Salina Turda și Rimetea de seară - Concediu 2017 ep.4

După noaptea furtunoasă am făcut greu ochi dimineața. Ne-am mocăit cu halitul, cu îmbrăcatul și cu strânsul bagajelor, am mai stat să ne luăm la revedere de la gazdă, care ne-a mai povestit despre cuptorul de pământ - pornind discuția de la vasul de lut cu gomboți, pe care un câine de stână reușise să-l spargă, pe când încerca să fure din el vreun gomboț. Apoi în fine pornirăm. Am pornit către Turda, la salină. Am ajuns după ceva vreme. Era full! Parcarea plină ochi, cu greu am găsit loc. În cele din urmă am reușit să ne luăm bilete de intrare șiiii.... tadam! am intrat. Mi-au plăcut galeriile-culoar până la mina în adâncime, m-a impresionat și adâncimea, și... tot. Cu toate că era răcoare bine - afară mureai de cald - a fost mișto. Am renunțat la lift că era o coadă de te lua amețeala, am preferat coborârea pe scări, care și alea erau super aglomerate, dar în cele din urmă am ajuns jos, la zona de distracție. Coadă la toate alea, nu m-a tentat nimic, am preferat să mai coborâm