Uneori vrei sa crezi in ceva. Si aparent, lucrurile se intampla de parca ti-ar confirma ca da, e bine, nu te teme, mergi pe drumul asta, crezi in acest lucru/intamplare/om/idee etc... Si mergi inainte fara frica. Si pare ca totul e ok. Pare ca totul e prea frumos ca sa fie adevarat. Si-apoi se dovedeste ca asa e, era intr-adevar prea frumos ca sa fie adevarat.
Iluziile nu iarta. Sperantele se razbuna. Dar ce poti face, a gresi e omenesc, si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain. Uneori iti dai seama abia mai tarziu ca ceva nu e ok, si-atunci... ce poti face... doar sa te opresti din a mai repeta greseala... Nu e nimeni de vina, doar nemernica aceea mica numita speranta, cea ramasa pe fundul cutiei Pandorei... Speram intr-o lume mai buna, intr-o iubire mare, in oameni, in idei...
Si cand realitatea smulge necrutatoare valul pictat, masca de bal a sperantei... ramane pustiul... dezorientarea... tristetea. Dar ce nu te ucide te face mai puternic... cine stie ce neprevazuturi ne mai rezerva viitorul fiecaruia dintre noi... "Mai bine sa te inseli decat sa nu faci nimic." (Goebbels)... Sau mai bine, alt citat care-mi place mult "E mai bine sa iubesti si sa pierzi, decat sa nu fi iubit deloc."
Si-apoi... cine suntem noi, sa judecam ce e mai bine... poate intr-adevar e mai bine asa, chiar daca ne doare sau nu ne convine... Pariul meu cu mine insami e sa incerc sa devin un om mai bun, in ciuda tuturor lucrurilor care se intampla si m-ar indreptati sa ma inraiesc. Fara tristete n-ar exista bucurie... Vorba lui BaftaMan "Totul va fi bine... candva".
Comentarii