micutze aberatzii

Prima zi la Sulina a debutat cu o trezire nu tocmai matinală. Apoi ne-am cam moșcăit în stilul nostru clasic până am mâncat de dimineață fiecare ce își pregătise decu o zi înainte. Apropo, acum ne-am dat seama că frigideruțul mergea ca nebunul în gol dar nu răcea nimic, că probabil avea freonul dus demult. În cele din urmă am ieșit până la magazin să ne luăm o cafea și un croissant sau ceva similar pentru mai încolo pe plajă, apoi o pornirăm spre stația de maxi-taxi. Am ajuns pe plajă pe la 10-11, marea albastră și liniștită, plaja însorită, de astă dată am mers în stânga și am depășit zona amenajată cu umbreluțe până am găsit un loc mulțumitor. Ne-am întins prosoapele, ne-am dar cu creme și apoi fieștecare a făcut ce-a poftit - eu am tras o alergare la malul mării de la noi până la locul unde începeau plasele de pescari și vacile, apoi retur și mai departe până spre dig și iar la locul de plajă și apoi bălăceală până m-am răcorit bine; alții s-au bronzat mai întâi și abia apo...

De când îi văzusem pe ai noștri în poze acum unul sau doi ani la Sulina îmi rămăsese așa, o curiozitate... Apoi, când s-au anunțat planurile de concediu cu Sulina am început să fac cercetări, am mai întrebat pe unii alții care mai fuseseră și suna foarte bine. Așa că am plecat cu o mare curiozitate din București de dimineață, de la Sălăjan de la statuie. M-am îmbarcat în mașinuța echipei Vali-Cătă, care au condus cu rândul. Pe măsură ce soarele se ridica mai sus pe atât mai cald devenea și în mașină. Am mers cu geamurile deschise, măcar să ne ventilăm. Mă gândeam cu milă cât de greu trebuie să-i fi fost celui de la volan, daca mie mi se inchideau ochii de la somn adunat cu căldură.  Cu câteva popasuri am ajuns în Tulcea suficient de în timp cât să ne luăm biletele pentru rezervație, iar apoi să ne cărăm pe pontonul de unde trebuia să vină să ne ducă barca rapidă. Aici am așteptat ceva, mai erau și alții cu bagaje-bagaje de ne-am întrebat dar cât de mare e barca aia, o...

Cum s-a făcut deja sâmbătă iar luni trebuia să fin deja la Sulina, sâmbătă era ziua de întoatrcere. Mult drum...  Am făcut ochi sub un cer albastru minunat, doar cu câțiva norișori albi pentru contrast. Ne-am adunat, strâns, împachetat, înghesuit în portbagaje și în mașini și hai înapoi în sat.  Pe drum am depășit un nene turist care încerca să manevreze un măgăruș - mă rog, erau o pereche de turiști, un el și o ea așa mai spre pensionari care probabil închiriaseră măgăruții ca să se plimbe cu ei (probabil pe ei, dar nu neapărat fuseseră și măgărușii de acord cu afacerea asta).  Apoi am ajuns în sat, la magazinul sătesc. De fapt erau două, dar noi ne-am oprit la primul. Ne-am luat provizii pentru drum. Aici e de remarcat nenea de la magazin, prietenos și vorbăreț nevoie mare, dar și pâinile pe vatră așa cam la vreo 2,5 kb, mari, coapte, apetisante - aici Mitzi n-a putut să se abțină și a cumpărat una. Apoi gata, ne-am îmbarcat iarăși în mașini și dă-i înainte. A...

Pe cerul negru al nopții îşi întindea o aripă străvezie fantastica Miazănoapte din poveşti (din Făt-Frumos din lacrimă, cred). Îşi răsfirase penele şi plutea către luna portocalie uşor încețoşată. Credea că nu o vede nimeni, fiind alcătuită din nori străvezii, dar lumina palidă a lunii o dădea de gol, luminând fantomatic aripa desfăşurată în zbor. Şi a plutit aşa multă vreme, vreo două ceasuri, răspândind somn şi toropeală dar şi farmec tainic. Apoi probabil a adormit pe undeva şi a dispărut de pe cer., sau s-a ascuns disimulându-se și topindu-se când și-a dar seama că i-a trecut timpul (la ora 12 noaptea noi tocmai ajunseserăm la marginea Constanței, într-o benzinărie, și mai aveam puțin până în Vamă.

Dimineața am făcut ochi, am halit, ne-am strâns toate cele și am pornit către Cetea. Nu înainte de a face un popas în Aiud pentru o razie prin SH-uri, de unde am plecat cu o recoltă deosebită. O mașină a preferat să meargă să viziteze în acest timp cetatea din Aiud în loc de SH-uri. Cred că ei au fost mai câștigați. Am pornit spre Cetea. De la un moment dat am intrat pe un drum pitoresc printre delulețe, liveși și căsuțe mai puțin prospere, pe unde nici semnal nu aveam. Era soare și turme de nori care se mai fugăreau pe cer. Am nimerit satul, iar apoi am găsit cu puțină opinteală și drumul spre locul potrivit pentru campare pe care îl știau Baftă și Vera. Am ajuns, era într-adevăr frumos. Eram într-o livadă de meri, din păcate erau cam loviți de vreo epidemie ceva pentru că eram pe jumătate uscați toți dar absolut toți, cât era de lungă livada. Ne-am pus corturile pe malul râulețului (Cetea) lângă o poieniță simpatică, unde am decis că e locul pentru focul de tabără și party-...