micutze aberatzii

Sau licitația de manuale după o pauză de 8 sau chiar 10 ani, dracu știe. Simptomul cel mai des întâlnit de mine referitor la a se înfăptui ceva de către oarece autorități sau șefi, cu putere de decizie tip dumnezeu în ograda lui pare a fi impunerea voinței cu orice preț. Să explic. Bunăoară, una bucată minister. Zice ia să facem licitație de manuale. Că trebuie, după x ani de pauză să mai actualizăm programa, să modernizăm ceva. Anul trecut a fost un mare scandal cu manualiada. Adică, față de acum x ani când se făceau licitații în fiecare an, e clar c-au ajuns în posturi și poziții unii care habar n-aveau, nu mai mâncaseră manualiade, nu știau ce cât durează, cum se face etc. Și așa că anul trecut s-a anunțat târziu programa, s-a început lucrul la manuale târziu, s-au făcut în goana calului, s-au tot revizuit și rectificat prevederile programei, cauză din care s-a prelungit cu vreo lună termenul de predare, apoi n-a mai fost timp fizic pentru producere și distribuție, și bieții copi...

Am încercat să fac o grămadă de lucruri săptămâna trecută. Să mă relaxez, să alerg, să mă odihnesc. Am reușit doR parțial. Am avut niște afișe pentru târg, oricum suficient cât să nu stau liniștită. Am fost stresată fără un motiv real, în fine. Am ajuns să alerg ștafetă, la Petrom Halfmarathon, convinsă de Denisa... Am profitat de Ziua Eroilor și am fost la castelul Țepeș din parcul Carol - a fost mai frumoasă manifestarea în sine, cu fanfara militară, cu copilași cântând cântece patriotice, pe mai târziu cred că urmau să apară și mai mulți soldați în uniforme de epocă - văzusem două pâlcuri stând la umbră pe stadă... La plecare m-am gândit să văd și monumentul eroilor din parcul Carol, că doar era colea, la doi pași de castelul Țepeș. Zis și făcut. Și, norocul prostului, am prins momentul schimbării gărzii de la flacăra aprinsă probabil tot cu ocazia Zilei Eroilor. Mi-a plăcut mausoleul, e impresionant. Am coborât apoi multele trepte și am mers pe aleea centrală până la ieșire, o...

A trecut ceva vreme de când n-am mai apucat să scriu pe-aici. Prea multe întâmplări și lucruri care au luat-o razna, prea mult tumult interior, nehotărâre și agitație. Și nu s-a terminat, sunt în plină fază de nesiguranță acută. Carevasăzică, cea mai notabilă chestie - mi-am dat demisia. Da, am făcut-o și pe asta. De mai bine de un an tot visam la asta, tot cochetam cu ideea, refugiul meu secret era că am demisia nescrisă în buzunar și dacă mă mai calcă pe bătături o dat, gata, o trântesc. Ei, și ca un făcut, chestia asta nu s-a întâmplat. Dar atmosfera generală se tot împuțea de la zi la zi, treptat treptat. E greu de zis cum și de ce se întâmplă asta, adică e o situație măsutabilă, nu doar că mi s-a luat mie.... Cum era acum doi ani jumate în firmă și cum e acum... incomparabil mai rău. Dar deja nu mai e treaba mea, fiecare își conduce afacerea cum consideră, iar eu nu mai fac parte nicicum din traeba asta. Dar euforia a fost scurtă... Am găsit ceva, un loc care părea mai bun... da...

Am trântit un așa titlu a la marketing-publicitate. O aparență interesantă pentru un conținut mai mult sau mai puțin consistent. Dar asta e altă pâine de mâncat și alt subiect de dezbătut, de bătut apa-n piuă și de aberat la un moment dat. Dar ce voiam să spun? Aha, da. Că uneori e timpul să stai să cugeți la diverse chestii profunde. Că uneori e timpul să exorcizezi demonii scriind. Că alteori e timpul să îți plângi de milă. Că alteori e timpul să îți pansezi rănile. Și că alteori e cazul să te scuturi de gânduri grele și să scoți ochelarii întunecați. Și că alteori e cazul ca pur și simplu să acționezi. Să faci ceva, chiar pași mici, minusculi, dar în direcția dorită. Există un timp pentru ascultat povești și povestiri... Există un timp pentru călătorit... Există un timp pentru joacă... Există un timp pentru orice. Așa, și timpurile? Păi desigur, timpurile noastre. Versus... paleolitic, să zicem. Că am trecut azi prin diverse timpuri istorice, superficial, desigur, dar le-am atins...

Duminică, cum era 1 martie, mă așteptasem cumva să fie o zi mai însorită. Când colo - mizerabilă. Pâclă, nor, vânt cam rece și pătrunzător. Dacă nu era musai să mă văd cu Nora pentru corecturi, jur că nu scoteam nici vârful nasului din casă. Cum, de altfel, am făcut sâmbătă, ca recuperare după a naibii gripă viroză fir-ar ea să fie afurisită. Deci, cum n-am mai avut încotro și eram ceva mai bine după ziua de stat acasă, m-am aventurat până la Foișor, noroc c-am prins un 86 care m-a transportat direct și fără transbordări. M-am felicitat că am înșfăcat pe drum o floricică drăguță pentru ea. Mă rog, trăncăneală, corecturi, chestii. La întoarcere iar am prins un 86. Fapt divers drăguț - la Romană, cât stătea troleul la stop, bag de seamă un grup de motocicliști care se organizaseră și stăteau prin intersecție și dădeau zambile fetelor. Drăguț din partea lor, Black Helmets scria pe gecile de piele. Luni îmi luasem zi liberă ca să nu am emoții la vizitatul BNR. Și ce bine a fost! Mi-a plăc...

Ce or avea cele din titlu în comun? Doar o Liubă care trecu prin ele. Se bate moneda și apa-n piuă pe 50 shades o grey, fir-ar mă-sa a naibii de modă, ce țeapă monumentală am luat... cu toate că am avut din start prejudecata că e vorba de o intrigă proastă - cartea n-am citit-o, tot din prejudecată, recunosc - am mers la film, la avampremieră, chiar, cu gagicile de la muncă, a fost așa o mișcare de mase încât am zis că măcar să ies și eu cu toate gagicile, și, cine știe, poate n-o fi așa prost filmul. Ei bine, a fost prost, chiar mai prost decât mă așteptasem - concluzie? nu te mai lua după alții, chiar dacă oameni dragi ție îți zic că ceva e mișto dar tu ai motive să te îndoiești puternic, mai analizează înainte să te duci cu valul. Apoi pe net, articole peste articole despre asta, bleah, mi s-a făcut silă de-a dreptul. Așadar o să trec peste tentația facilă de a freca și eu menta pe tema violenței și abuzului, mai ales că... de fapt e tot o sandra brown mai din zilele noastre, care a...

Săptămână grea. Mult stres, din nou senzația de ia un munte-n spinare și cară-l, o alergie misterioassă la nu se știe ce, ochi umflați, nemulțumire, nervi, într-o zi ămi venea să bat pe toată lumea... pe scurt nimic nou. It was lost but it's all coming back to me now. Aceleași oarecum gânduri de acum un an cam tot prin perioada asta. Mă rog, acum n-o să mai am revelații, lucrurile sunt cristal clear, enervant e că sunt fix în același loc, în aceeași situație, cu aceeași senzație de irosire. O fi bun rahatul ăsta de mercur retrograd că te face să te gândești iar și iar la ce nu funcționează și de ce nu funcționează. Soluții nu îți dă, că deh, pe alea trebuie să le găsești singur. O scenă plină de păpuși care joacă fiecare într-o piesă necunoscută, diferită de a celorlalte. totul e o enigmă enigmatică. Ne tot învîrtin ca șoarecii ăn rotița-cișcă, iluzionându-ne că mergem înainte. Din când în când, uneia din păpuși îi mai cade sau îi mai crapă masca și mai întrezărești și altceva d...