micutze aberatzii

Mă gândeam cică să mă apuc sa fac ceva, oarece. Numai că nu prea am idee ce. Chestii handmade vad că fac grămezi de oameni, care mai de care mai interesante şi mai frumoase. Bijuterii handmade? Mi-ar plăcea, ba chiar mi-am luat la un moment dat câteva componente, acu' the next step ar fi să iau şi cleştişor pentru modelat sârme subţiri şi zale. Şi lipici pentru biju-uri. Şi apoi să încep să mă joc cu ele până mi-o ieşi ceva de doamne-ajută. Croşetat, tricotat? poate... Ar trebui să îmi cumpăr fire diverse şi coşete sau andrele de diferite grosimi. Că pe cele vechi, după mutări şi zugrăveli, nu le mai găsesc. Brodat nu, n-am suficientă răbdare, mă codesc îndelung când e vorba de reparat o gaură sau o cusătură descusută. Cât mi-a luat să îmi scurtez nădragii, cele două perechi luate astă-toamnă... Abia acu vreo lună i-am dovedit pe ultimii. Of, toate astea necesită timp. Şi tocmai ăla nu-mi rămâne. Mă rog, degeaba mă vait, că e şi chestie de priorităţi. Aşa, deci să revin la ce dră...

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Alergam cu ochii la cerul amenințător. Alergam prin mirosul de tei omniprezent, omnipotent. Și, ca o nebună, mă îndreptam taman către locul de unde se revărsau norii. Lumina devenea tot mai piezișă, mai galben-portocalie, mai neliniștitoare. Norii se umflau din ce în ce, mai groși, mai amenințători, pe alocuri aveau irizații portocaliu-rozalii, deși tronau în partea opusă zonei unde dădea să se ascundă soarele. Din spate, urale, pe stadionul de rugby de la Arcul de Triumf începea un meci. Am coborât spre lac, unde m-au întâmpinat niște tunete și câte un fulger. Abia acum am văzut castelul de nori care urmărea soarele, tras de bidivii vântoși. Lacul se frământa neliniștit, se zbuciuma în vălurele multicolore, sălciile dădeau din plete, făceau temenele în toate părțile. Am alergat spre nori, mergeam fix spre centrul tunetelor. Mirosul de tei îmbătător aurea tot, oameni, lac, nori, soare, câini, porumbei, vrăbii, bănci, biciclete. La um moment dat am decis că mai bine mă refugiez la metr...

Ploi calde. Tunete și fulgere. Un cer incendiat către apus, legat lânos de blocul meu prin fire de ploaie aurii-portocalii. Ireală imagine! Training, reorganizări. Rațe pe lac. Zburătoare variate. Miros de tei peste tot, demen'ial. Ieșire la bere cu colegii în ciuda ploii. Cross prin Herăstrău. Am sosit a 54-a, în vreo 11 minute. Onorabil. Dentist. Scos măsea. Au, au. Sezon de ploi, lacustru.

Aseară, aburi pe lac, ca dintr-un ceai cald într-o zi friguroasă. Şi pe alei. Run Forrest, run! Nunta de sâmbăta. Voie bună şi dans, ambianţă plăcută, m-am simţit bine. Mai puţin peripeţiile taximetristice ca să ajung la biserică. Săptămână muncitoare, ploi, agitaţii. Concert la catedrala Sf. Iosif - Alexandru Tomescu cântând Bach cu vioara Stradivarius. Cum am ajuns târziu, era deja plin, am reuşit să intrăm pe-o uşă laterală şi-am stat undeva în spate, dar tot am simţit cât de frumoasă a fost muzica. Am stat doar o oră, ne obosea cumplit foşgăitul mulţimii şi agitaţia. Am înţeles de la cei ce-au stat până la sfârşit, când lumea se rărise şi-au apucat să ajungă în faţă, că era incomparabil cum se auyea din faţă şi cum din fundul bisericii. Mi-a părut un pic rău că n-am reyistat şi eu ca s-apuc să fac şi eu respectiva comparaţie. Crosul Universităţii Bucureşti-Cora, primul cros la care am participat. M-am descurcat onorabil, dar nu pot să zic că mă omor după crosuri. Prefer ...

Artzi-Pantzi (Arți-Panți): 6 luni, 5 kilometri și 8 kilograme : Sunt 6 luni de când am decis să nu mai cumpăr cărți despre alimentație și să dau Like la toate paginile despre slăbit de pe Facebook. Acum...