micutze aberatzii

Gata cu zăpăceala și deruta. Focul de paie s-a stins, lăsând priveliștea clară. Just another lemon tree - orice experiență e bună, măcar prin faptul că mai descoperi ceva - la tine însuți/însăți, la alții, alte obiceiuri, alte mentalități...

Încă de la weekend-ul de 1 mai de la Arcuș voiam sa caut mai multe informații despre școala din Șcheii Brașovului. M-a impresionat prezentarea preotului prof. dr. Vasile Oltean - atâtea date despre care istoria oficială nu suflă o vorbuliță. Pur și simplu nu mai înțelegi nimic - de ce sistemul de învățământ predă o istorie perimată și tendențioasă, atâta vreme cât există documente atestate care demonstrează altceva? Preotul Vasile Oltean este un om plin de viață, care încearcă să ne transmită nouă, celorlalți, puținilor vizitatori ai școlii din Șcheii Brașovului, frânturi de istorie "neagreată" de sistem din motive obscure. Acest om e o enciclopedie ambulantă, este incredibil câte lucruri știe... câteva exemple găsite pe net: redau mai jos continutul unui articol, in care autorul exprimă mai bine decât mine acele minute de neuitat petrecute cumva accidental când am intrat în vechea clădire a școlii din Șcheii Brașovului: -------- Vasile Oltean - pastratorul tezaur...

A fost o săptămână extrem de ciudată, plină de diverse peripeții, de chestii neașteptate. Neprevăzutul lovește din nou! Îmi spunea Petre de o urare chinezească, cică: "Să ai o viață interesantă!". Cu siguranță, numai de neinteresantă c-ar fi nu mă pot plânge. Oare ce-o mai fi?

Ieri mă întrebam ce se întâmplă, ce se va întâmpla... ei bine, am aflat. Ne-au restructurat, cu tot cu departament. Și toată lumea care trece prin birou se minunează că ne vede așa de bine-dispuși. E și puțin haz de necaz, dar și amuzament, că am văzut că joburi ar fi. Acum să vedem și ce-o ieși din toată treaba asta.

N-am mai avut chef să scriu pe blog. Nici acum nu pot să zic c-aș avea. Cred că ne-cheful este starea definitorie de ceva vreme încoace. Sunt și puțintel asocială. Adica am din când în când chef să ies, particip la diverse activități socio-culturale și pe urmă mi se ia iarăși cheful. Am fost, în weekendul de după Paște, la botezul Karinei (fiica cea mică a surorii lui Alex). Tare nu m-aș fi dus, dacă era după chef. Dar nu puteam să nu mă duc. Oricum, cu certitudine, prea curând n-am să mă mai duc la botezuri, o să le evit cu grație. La nunta Mariei și-a lui Tudor nu cred să mă simt așa aiurea, că acolo suntem mai în gașcă, mai ai cu cine schimba o vorbă, cu cine abera la o bere (la botez doar Petre și Diana erau de bază, dar ei fiind gazdele, întrețineau oaspeții). Apoi o săptămână de muncă intensivă de dimineață până seara, de simțeam că nu mai pot. Și din cauza unei colaborări și a aglomerării de la serviciu, n-am mai apucat să fac nimic la alte câteva proiecte care mă așteaptă. Cre...

De Paște a fost bine. Doar că prea scurt. Simt nevoia de un concediu în care să fac orice, numai să nu văd calculator în fața ochilor. Să mă dau cu rolele, cu bicicleta, să mă plimb, să pierd vremea cu sau fără folos. Sâmbăta am fost într-o mișcare continuă, pregătiri de Paște, 1000 de chestii de făcut. Duminică m-am odihnit, și am reușit să ies cu maică-mea la o plimbare între ploi. Luni am făcut o plimbare lungă, profitând de vremea bună. Apoi de marți hop înapoi la muncă. N-am avut chef de nimic, dar absolut de nimic. Am ma primit de lucru o tranșă pentru colaborarea mea... Dar cum lucrurile au cam luat-o razna cu corecturile pe proiectul ăsta - practic sunt atâtea corecturi de făcut, atâtea 100 demodificări de care trebuie să ținem cont, încăt m-a demoralizat complet. Și pe drept cuvânt, căci miercuri au început să sară în sus și ceilalți dtp-iști din proiect. Deh, aia e, leneșul mai mult aleargă. Dacă n-au plătit pe careva care să unifice traducerea și care să ne dea textul ca lum...

Au fost câteva săptămâni tare sucite și agitate, de nu știam ce sa fac mai întâi, cum să termin mai repede... Îm principiu mi-am cam făcut treaba, am reușit s-o scot la capăt. Ba chiar am reușit să fac ceva curățenie de primăvară. Evident că n-am reușit s-o și termin, dar cât de cât e ok. Am mai reușit să ies și cu prietenii, am mai fost și la DanceMasters și la încă o petrecere dansantă împreună cu fetele (gașca noastră de la dansuri). Încă mă întreb cum de-am reușit. Evident, am și câteva restanțe (site-ul pentru Vali, fata cu imprimeurile...) mai ales în comunicarea cu prietenii (n-am mai sunat pe nimeni, n-am mai scris, n-am mai inițiat nicio vizită, nicio ieșire - evenimentele la care am fost au fost de alții propuse, organizate, eu doar am dat curs invitațiilor). Am reușit în schimb să termin de dat hainele lui Alex, prin lucrurigratis.ro, unor oameni care chiar aveau nevoie. O perioadă cam haotică, la drept vorbind.