Aproape se întunecase când am sosit. Era friguleț, m-am zgribulit până am ajuns în poienița de lângă heleșteu unde erau adunați membrii PP și cântau (exersau un cântec). Ne-am salutat, apoi am aflat unde ne cazăm. Noi într-o clădire ce ținea de mănăstire, ei (Emanuel și Alina) rezervaseră o cameră la o pensiune ceva mai jos de mănăstire. Ne-am cărat rucsacii și mierile în cameră, urcând o scară lungă de fier pe care la început am avut emoții să merg. Holul scârțâia la fiecare pas, parcă eram pe-o veche corabie de lemn. O cameră micuță, minim mobilată și plăcută. Ne-am lăsat trențele în cameră și am tulit-o să mâncăm ceva. Era o terasă chiar lângă mănăstire, unde umbla vorba ca se mănâncă bine. Și așa era. Acolo i-am găsit pe toți de la PP, am unit două mese ca să încăpem cu toții... Apoi am băut, am mâncat, am vorbit, unii mai mult, alții mai puțin... Mâncarea era într-adevăr bună (testul ciorbei de burtă). Atmosfera faină. Doar că s-a spart gașca relativ devreme.
A doua zi ...