Treceți la conținutul principal

Postări

mersul pe bicicleta...

...nu se invata asa de usor cum ma asteptasem. In saptamana asta de vacanta ce-a trecut mi-am zis ca-i musai sa invat sa merg pe bicicleta. Am gasit niste biciclete mai micutze, asa ca pt mine, in parcul kiseleff. Si-n cele doua ore de inchiriere, in prima zi, m-am chinuit ca pe hotii de cai. groaznic si enervant, ca nimic nu-mi iesea ca lumea, imi dadeam la greu cu pedalele peste gambe, in orice caz nu mi s-a parut ca fac vreun progres. maxima realizare: sa dau o pedala, sa pun un picior jos. n-am reusit sa leg doua pedalari. mergeam cam c-o trotineta. Alex mai mult a stat dupa fundul meu sa imi zica sa incerc sa fac ba aia, ba ailalta, iar mie mai nimic nu-mi reusise... transpirasem 7 transpiratii si aveam genunchii de guma cand s-au terminat cele 2 ore. Din fericire, a doua oara cand ne-am dus chiar am reusit sa biciclez. prost, desigur, cam c-o directie aproximativa, mai ales cand treceam pe langa oameni, mame cu carucioare si copii, catei in lesa etc. cred ca de teama manevram ma...

Muere lentamente

Muere lentamente atribuit lui Pablo Neruda, dar scrisa de Martha Medeiros Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile". Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Mo...

fragmente

scanteierea razelor printre frunzele de salcie. un avion mic si alb pe cer. coada de doua ore la inchirieri biciclete. zi libera. bulevardul unirii, cu soare, vant, picaturi de ploaie, copaci si catei. herastraul invadat de ambarcatiuni. o ratza cu 9 boboci. mirari retrospective. pana acum 3 ani, muzica avea o importanta mai mare pentru mine, se poate vedea chiar pe blog, aveam deseori postari cu muzici; oare de ce acum nu mai e asa. absurditati politicianisme. tara lui papura-voda. lapte. varza noua. piatza. politia calare. caini. pisica-vanatoare care a prins o vrabie. nori. cer noros. foarte noros. negru-violet. ploi de seara. mici vijelii. cald. zapuseala. verde. biciclete. serial coreean. intalniri cu elena, dana si natalia, prestabilite si anulate. cer albastru cu nori. cu barba-fara barba. filme chinezesti cu zburatori. bere. alune. povestea cu bicicleta furata din fatza firmei si hotul tupeist, care, intrebat fiind de un coleg care fuma acolo ce face (taia lantul cu un cleste),...

d-ale vietii

O saptamana aiurea. Aiureala dateaza de vineri seara, de fapt. Dupa ce-am reusit sa ma duc la cristina la spital, s-o vad pe ea si pe bebe-maria, am ajuns acasa, ne-am facut de cap gatind ceva gustos rau (fajitas cu carne de vita), am baut o bere... de cand ajunsesem acasa ma cam dureau oasele... si in scurt timp m-am trezit ca am frisoane, temperatura si tre’ sa zac. Noaptea ma trezeam din 5 in 5 minute si ma intorceam ba pe-o parte ba pe alta ca ma durea ba ici, ba colo, dar capul rau si mereu, oricum. Dupa ce m-am odihnit asa de bine, sambata dimineata (...pe la 2) ne trezim, Alex misuna prin casa, io mai zac putin, mai bag niste aspirina... pofta de mancare n-am, ba chiar din contra, asa ca in extremis mananc doua banane si plecam la mult-asteptata intalnire de la Madalina. In tramvai ne intalnim cu Mitzi si Lusien. Suntem primii sositi. Imediat dupa noi apar si Marius si Gina. Aranjari de mobila in curte, mare zapacit dalmatianul Stres care se zbuciuma pe acolo. Tzuica cu ardei ma...

Herastrau inainte de Florii

Daca ieri a plouat zi de primavara pana seara (ba chiar pana spre dimineata urmatoare), alaltaieri (sambata) a fost o vreme numai buna de plimbat. Dimineata soare, cald la soare, rece la umbra, apoi dupa doispe’ jumate s-a incalzit zdravan... iar spre 4 era oarecum innorat, nici cald, nici frig, numa’ bine. In aceste conditii m-am preumblat prin herastrau, unde-am vazut ca pe aleea principala, cea dinspre televiziune, era un fel de targ de flori si copacei. Puteai gasi aproape orice, de la floricele in ghivecele pornind de la 3 lei pana la plante rare sau foarte mari, nepretuite. Se pare ca targul asta va mai dura, asa incat, daca va bate gandul sa va luati vreo floare, faceti-va drum cat mai curand pe-acolo.

muguri

de trei zile am vazut c-au dat primele frunzulite. a si plouat acu’ doua zile, iar dupa... au dat floricelele de camp. si in fiecare zi se inmultesc, iarba inverzeste, mugurii se desfac din ce in ce, unii au explodat, altii sunt pe cale... soare, cald, forfota. au aparut albine (asta mai demult), gandacei mult-lucitori, buburuze, furnici... si in weekend, in Herastrau, iesisera si oamenii puzderie, ca furnicile la soare. cred ca intr-o saptamana-doua o sa fie ca-n vis... pomi in floare, verde crud... primavara in toi. zile de nastere in familie, idei, discutii, mici agitatii, pregatiri de Paste

primavara

iata c-a venit totusi, dupa lupte grele (cu iarna) primavara. sper ca de data asta e de-adevaratelea. nu ca primavara aia de doua zile de pe 1-2 martie, urmata de ninsoare si frig.